As începe intr-un mod mai neortodox cu concluzia, spunând ca in ultima instanță, sau din cel mai înalt punct de vedere avem un singur prieten adevărat, un singur prieten care va rămâne alături de noi ” no matter what” și acel prieten este sufletul, Supremul, Divinul, Doamne, Dumnezeu spuneți-i cum vreți in ultima instanță reprezintă același lucru. Ceilalți prieteni au limitele lor, însa niciodată nu vor putea merge pana la capăt cu noi. Unii vor merge mai mult, alții mai puțin in funcție de rolul care trebuie sa-l joace in viață noastră, dar Supremul însuși este companionul etern ce ne este alături in fiecare pas pe care-l facem pe cale sau pe lângă cale.
Pe de alta parte este adevărat ca fiecare din cei din jurul nostru are rolul lui in construcția și dezvoltarea noastră. Pana la urma fiecare din noi suntem instrumentele Supremului, in mod conștient sau inconștient in funcție de evoluția fiecăruia din noi. Și având in minte aceasta putem spune ca fiecare din cei din jur ne este prieten cumva, ca o acceptam sau nu. Culmea este ca cei care ne creează probleme și neplăceri și avem tendința de a-i numi mai degrabă inamici sau dușmani de multe ori ne arata problemele pe care le avem și in felul acesta ne ajuta mai mult decât unii dintre așa zișii noștii prieteni, care sub aparenta bunătății ne lasă de multe ori sa mergem in direcția greșită. In astfel de cazuri dușmanii sunt mai prieteni decât prietenii.
Este adevărat ca exista și persoane cu care simțim ca rezonam foarte bine, care ne par a fi cunoscute dintotdeauna, persoane ce ne completează și a căror companie pare sa fie un avantaj reciproc pentru fiecare din noi. Când dam peste astfel de persoane, prima tendință este de a face totul pentru a le poseda, pentru a le face sa fie ale noastre, pentru ca aceasta este natura umana, imediat cum întâlnește ceva ce-i oferă bucurie, fericire, încearcă sa îl posede. Daca e un peisaj frumos ii va face o fotografie, daca e un om plin de dragoste va încerca sa facă in așa fel încât sa ii fie mereu in preajma și tot așa.
Însa tocmai aceasta este cauza problemelor noastre. Tot ceea ce încercăm sa posedam vom pierde in ultima instanță și toate lucrurile care le lăsăm sa fie le vom avea. Supremul va îndepărta de noi tot ceea ce încercam sa ținem, tocmai pentru a ne aduce aminte și pentru a ne arata ca sursa fericirii nu este acolo, ca iar am luat-o intr-o direcție greșită. Aceasta sursa este in noi, dar noi suntem asemenea cerbului care atunci când este in călduri emana moscul, acel miros frumos. El însa nu știe ca acel miros vine tocmai de la el, de la coada lui, și îl caută cu disperare peste tot in jur. Exact la fel suntem și noi, sursa fericirii noastre e in noi înșine dar din păcate nu suntem conștienți de asta și o căutăm peste tot in jur. Intr-un final când ne vom fi pierdut orice speranță vom înțelege ca sursa suntem noi. Daca reușim însa sa vedem in persoanele dragi, doar o expresie a Supremului, atunci nu vom mai pierde nimic pentru ca avem modul corect de a privi realitatea. Atunci nu vom mai avea asteptari din partea lor si vom accepta tot ceea ce ne vine prin ele. „Nu te astepta ca prietenii si fie perfecti dar ajuta-i sa devina perfecti”. Și nu doar ca nu vom mai fi obligați sa le pierdem dar vom primi din ce in ce mai mult de la aceste persoane pe de o parte și pe de alta vom aduce divinul din ele la suprafață in măsura in care conștientizam ca nu sunt altceva decât manifestări ale Supremului, și astfel le vom ajuta și pe ele. Astfel de persoane sunt foarte importante in viață noastră, pentru ca ele aduc ceea ce este mai bun din noi la suprafață și in măsura in care este Voia divinului e bine sa le păstram lângă noi pentru ca ne pot fi de un real folos. Însa atât timp cat avem Supremul in inimă, in mod constant, nu trebuie sa ne facem griji pentru ca el întotdeauna va găsi căi și instrumente pentru a ne ghida, proteja și a ne ajuta sa progresam.
Deci prietenie înseamnă rezonanta, vibrație și energie complementara. Sa nu uitam însa ca toți prietenii sunt doar forme in care Supremul ni se revelează. Și sa nu uitam de asemenea ca pana la urma toți cei ce ne înconjoară ca și manifestări ale Supremului au ceva sa ne ofere fie in forma frumoasa cum o fac cei ce-i numim prieteni fie mai dur cum o fac cei ce-i numim dușmani. Dar fiecare are ceva, un mesaj, o sugestie, o lecție pentru noi. Sa fim deschiși și sa folosim aceste lecții, fie ele frumoase sau dure pentru ca ele sunt forma perfecta pe care divinul a găsit-o pentru a ne ajuta sa mergem înainte către revelarea naturii noastre ultime, către revelarea naturii noastre divine. Sa nu lasam egoul sa umbreasca relatiile noastre. Egoul doreste doar ceea ce-i ofera placere si de aceea se ascunde in umbra conservatorismului. Nu vrea schimbare pentru ca asta e durere de multe ori si renuntare la vechi. Egoul va incerca sa pastreze mereu status qou-ul, starea actuala, va incerca sa dea la o parte pe toti cei care vor sa ne ajute sa ne schimbam sa progresam, pentru ca pana la urma in aceasta schimbare la final, el, egoul va trebui sa dispara, picatura se va reintoarce in ocean. Nu va mai fi nicio picatura doar oceanul infinit de extaz.
Va mulțumesc prieteni!
Pe de alta parte este adevărat ca fiecare din cei din jurul nostru are rolul lui in construcția și dezvoltarea noastră. Pana la urma fiecare din noi suntem instrumentele Supremului, in mod conștient sau inconștient in funcție de evoluția fiecăruia din noi. Și având in minte aceasta putem spune ca fiecare din cei din jur ne este prieten cumva, ca o acceptam sau nu. Culmea este ca cei care ne creează probleme și neplăceri și avem tendința de a-i numi mai degrabă inamici sau dușmani de multe ori ne arata problemele pe care le avem și in felul acesta ne ajuta mai mult decât unii dintre așa zișii noștii prieteni, care sub aparenta bunătății ne lasă de multe ori sa mergem in direcția greșită. In astfel de cazuri dușmanii sunt mai prieteni decât prietenii.
Este adevărat ca exista și persoane cu care simțim ca rezonam foarte bine, care ne par a fi cunoscute dintotdeauna, persoane ce ne completează și a căror companie pare sa fie un avantaj reciproc pentru fiecare din noi. Când dam peste astfel de persoane, prima tendință este de a face totul pentru a le poseda, pentru a le face sa fie ale noastre, pentru ca aceasta este natura umana, imediat cum întâlnește ceva ce-i oferă bucurie, fericire, încearcă sa îl posede. Daca e un peisaj frumos ii va face o fotografie, daca e un om plin de dragoste va încerca sa facă in așa fel încât sa ii fie mereu in preajma și tot așa.
Însa tocmai aceasta este cauza problemelor noastre. Tot ceea ce încercăm sa posedam vom pierde in ultima instanță și toate lucrurile care le lăsăm sa fie le vom avea. Supremul va îndepărta de noi tot ceea ce încercam sa ținem, tocmai pentru a ne aduce aminte și pentru a ne arata ca sursa fericirii nu este acolo, ca iar am luat-o intr-o direcție greșită. Aceasta sursa este in noi, dar noi suntem asemenea cerbului care atunci când este in călduri emana moscul, acel miros frumos. El însa nu știe ca acel miros vine tocmai de la el, de la coada lui, și îl caută cu disperare peste tot in jur. Exact la fel suntem și noi, sursa fericirii noastre e in noi înșine dar din păcate nu suntem conștienți de asta și o căutăm peste tot in jur. Intr-un final când ne vom fi pierdut orice speranță vom înțelege ca sursa suntem noi. Daca reușim însa sa vedem in persoanele dragi, doar o expresie a Supremului, atunci nu vom mai pierde nimic pentru ca avem modul corect de a privi realitatea. Atunci nu vom mai avea asteptari din partea lor si vom accepta tot ceea ce ne vine prin ele. „Nu te astepta ca prietenii si fie perfecti dar ajuta-i sa devina perfecti”. Și nu doar ca nu vom mai fi obligați sa le pierdem dar vom primi din ce in ce mai mult de la aceste persoane pe de o parte și pe de alta vom aduce divinul din ele la suprafață in măsura in care conștientizam ca nu sunt altceva decât manifestări ale Supremului, și astfel le vom ajuta și pe ele. Astfel de persoane sunt foarte importante in viață noastră, pentru ca ele aduc ceea ce este mai bun din noi la suprafață și in măsura in care este Voia divinului e bine sa le păstram lângă noi pentru ca ne pot fi de un real folos. Însa atât timp cat avem Supremul in inimă, in mod constant, nu trebuie sa ne facem griji pentru ca el întotdeauna va găsi căi și instrumente pentru a ne ghida, proteja și a ne ajuta sa progresam.
Deci prietenie înseamnă rezonanta, vibrație și energie complementara. Sa nu uitam însa ca toți prietenii sunt doar forme in care Supremul ni se revelează. Și sa nu uitam de asemenea ca pana la urma toți cei ce ne înconjoară ca și manifestări ale Supremului au ceva sa ne ofere fie in forma frumoasa cum o fac cei ce-i numim prieteni fie mai dur cum o fac cei ce-i numim dușmani. Dar fiecare are ceva, un mesaj, o sugestie, o lecție pentru noi. Sa fim deschiși și sa folosim aceste lecții, fie ele frumoase sau dure pentru ca ele sunt forma perfecta pe care divinul a găsit-o pentru a ne ajuta sa mergem înainte către revelarea naturii noastre ultime, către revelarea naturii noastre divine. Sa nu lasam egoul sa umbreasca relatiile noastre. Egoul doreste doar ceea ce-i ofera placere si de aceea se ascunde in umbra conservatorismului. Nu vrea schimbare pentru ca asta e durere de multe ori si renuntare la vechi. Egoul va incerca sa pastreze mereu status qou-ul, starea actuala, va incerca sa dea la o parte pe toti cei care vor sa ne ajute sa ne schimbam sa progresam, pentru ca pana la urma in aceasta schimbare la final, el, egoul va trebui sa dispara, picatura se va reintoarce in ocean. Nu va mai fi nicio picatura doar oceanul infinit de extaz.
Va mulțumesc prieteni!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu