The privilege - Privilegiul

To pray and meditate it is not a duty but a privilege. Through prayer and meditation we have the opportunity to feel the divine within us. That is our real happiness, the pure happiness. The vital satisfaction is just an illusion that is always followed by frustration and destruction.
To feel our divinity is to be a happy children in God's garden. That is something that God has granted us, but it is up to us if we take it or leave it. Not to feel our divinity is to be in the forest of ignorance where worries, fear, doubt and suffering loom large. Why is that? Simply because when we forget our divinity, we have no Source, we have no root, we are like dust in the wind.
So let us be always aware of our divinity, no matter how many mistakes we made in life. The Source is always there for us, waiting with its arms wide open. 

A ne ruga și a medita este un privilegiu și nu o datorie. Prin rugăciune și meditație avem șansa de a simți divinul din noi. Aceasta este adevărata noastră fericire, fericirea pură. Satisfacția vitală este doar o iluzie care este mereu urmată de frustrare și distrugere.
A simți divinitatea noastră înseamnă să fim niște copii fericiți în gradina lui Dumnezeu. Asta este ceva ce Dumnezeu ne-a garantat, dar depinde de noi dacă luăm sau nu acest dar. A nu simți divinitatea din noi înseamnă să trăim în pădurea ignoranței unde grijile, frica, îndoiala și suferința sunt omniprezente. De ce e așa? Pur și simplu pentru că atunci când uităm divinul din noi, ne uităm Sursa, și suntem dezrădăcinați, asemeni prafului în bătaia vântului.
Așa că hai să fim mereu conștienți de divinitatea noastră, nu contează câte greșeli am făcut în viașă. Sursa este mereu acolo pentru noi, așteptându-ne cu brațele larg deschise.

Cristi