Suntem ceea ce mancam

          
  Încă din cele mai vechi timpuri mâncarea a reprezentat un prilej de bucurie. Să luăm masa în famile sau cu prietenii nu este pentru nimeni un lucru neobişnuit. Ţăranii se opreau din treaba lor, îşi ştergeau faţa transpirată de muncă şi se aşezau cu toţii într-un colţişor de umbră să servească mâncarea caldă ce le-a fost adusă de acasă de către neveste sau de către copii. Era acel moment în care se puteau odihni puţin, îşi reîncărcau „bateriile” pentru a-şi putea relua cu forţe noi munca lor cea de fiecare zi. Şi astfel prânzul se transforma într-un moment de bucurie petrecut alături de prieteni, un prilej de a oferi recunoştinţă celor care au pregătit mâncarea precum şi cea mai fericită parte a zilei. Acestui moment unic i se mai adăuga cina în familie, când obosiţi de muncă se întorceau seara acasă iar în curte îi aşteptau copiii cu vocile lor vesele şi pe masă era mămăliguţa caldă şi laptele proaspăt muls.

            Astăzi majoritatea trăieşte în oraşe aglomerate, lucrează de dimineaţa până seara iar mămăliguţa caldă şi laptele proaspăt este pentru mulţi dintre noi doar o amintire a bunicii care gătea atât de bine şi punea atât de multă dragoste în tot ceea ce făcea. Şi totuşi chiar şi pentru noi, oameni ai lumii moderne şi „civilizate”, contează când,unde, cum,ce şi cu cine luăm masa. Şi poate că din acest motiv, dintr-un dor „ancestral” de ceea ce însemna cândva masa în familie, ne mai adunăm astăzi cu prietenii la restaurant sau la cofetărie, mai organizăm mese festive de Paşti sau de Crăciun, ieşim primăvara la picnic sau chiar gătim acasă pentru noi şi pentru ai noştri.

            Pentru că a mânca este vital pentru noi, din acest motiv este foarte important şi ce mâncăm şi cum mâncăm. E de preferat ca atunci când ne aşezăm la masă pentru a mânca aceasta să ne fie singura activitate. Să ne gândim că tot ceea ce mâncăm reprezintă viitoarea energie care ne va ajuta să ne continuăm activităţiile. Să ne gândim că odată cu hrana brută introducem în corpul nostru şi „viaţa” , „esenţa” care există în acea mâncare precum şi toate gândurile noastre. De aceea este bine ca noi să fim într-o dispoziţie bună atunci când mâncăm, să avem gânduri frumoase, să nu mâncăm pe fugă cu o mână pe telefon cu un picior băgat într-un pantof,cu un „croissant” în colţul gurii şi cu cealaltă mână să ne căutăm celălat pantof pe sub pat sau să scotocim serviata de acte iar după ce înghiţim croissantul mai sorbim şi o gură de cafea şi apoi o „întindem” la serviciu căci iar suntem în întârziere... Să nu mai acordăm atenţie felului în care mâncăm se explică oarecum prin agitaţia marilor oraşe în care timpul parcă zboară şi acum e dimineaţă iar în secunda următoare e seară şi stau şi mă întreb unde s-a dus toată ziua,ce am făcut altceva în afara faptului că am muncit. Şi pentru a mai „ciupi” puţin timp pentru noi, „ciupim” desigur tot de la noi. Şi astfel combinăm micul dejun cu ştirile de dimineaţă, prânzul se trasformă într-un covrig sau un hamburger iar cina, dacă nu suntem deja „cu ochii picaţi de somn”, este cea mai îmbelşugată masă din zi şi o servim în faţa televizorului urmărind un film sau ce se mai petrece în ţara asta. Şi nimic nu poate fi mai rău. Pentru că prin modul acesta vicios de a ne alimenta ne distrugem şi ne îndreptăm în mare viteză către boli şi suferinţă.

            Tocmai pentru că fiecare dintre noi îşi doreşte să fie sănătos şi de asemnea îi vrea pe toţi cei dragi sănătoşi este momentul, dacă nu am facut-o încă, să acordăm mai mare atenţie la ceea ce mâncăm când,cum şi unde.

            Ceea ce noi mâncăm şi considerăm sănătos, reţete găsite prin cărţile de bucate, testate şi „aprobate”, precum şi reţete creeate din imaginaţie, încercate şi considerate de noi cu adevărat hrănitoare, meniuri aflate de la alţi prieteni care ne împărtăşesc stilul de viaţă le vom face în timp cunoscute tuturor celor interesaţi de a schimba ceva sau de a-şi îmbunătăţi sau varia stilul actual de  a se alimenta.