Mantra
Mantra este un cuvânt sanscrit. În filosofia indiană, în spiritualitate şi în viaţa interioară mantra joacă un rol remarcabil. O mantra este o silabă divină încărcată cu putere.
Dacă nu puteţi intra în meditaţia cea mai adâncă deoarece mintea voastră este agitată, este o ocazie de a folosi o mantră. Puteţi repeta „Supreme “ sau „Aum “ ori „ Dumnezeu “ timp de câteva minute.
Cea mai puternică mantră este AUM; ea este mama tuturor mantrelor. AUM este un sunet unic indivizibil; este vibraţia Supremului. Aum este sunetul sămânţă al universului, căci cu acest sunet Dumnezeu a pus în mişcare prima vibraţie a creaţiei Lui. În fiecare secundă Dumnezeu se creează pe El însuşi în interiorul lui Aum.
Fără de naştere este Aum, fără de moarte este Aum. Aum şi nimic altceva nu a existat, există şi va exista. Este bine să cântăm Aum cu glas tare astfel încât sunetul lui să poată vibra chiar şi în urechea exterioară şi să pătrundă întregul nostru corp . Acesta va convinge mintea noastră exterioară şi ne va da un foarte puternic sentiment de bucurie şi realizare. Atunci când cântaţi cu glas tare Aum, M-ul ar trebui să dureze cel puţin de trei ori mai mult decât sunetul Au. Există multe moduri de a cânta Aum. Dacă îl cântaţi tare simţiţi omnipotenţa Supremului. Atunci când cântaţi uşor, veţi simţi bucuria Supremului. Iar când îl cântaţi în gând veţi simţi pacea Supremului.
Muzica
În lumea spirituală, alături de meditaţie este muzica, respiraţia muzicii. Liniştea este sursa a tot. Ea este sursa muzicii şi este muzica însăşi. Liniştea este cuibul iar muzica este pasărea.
Haideţi să încercăm să nu înţelegem muzica cu mintea. Haideţi să nu încercăm nici măcar să o simţim cu inima noastră. Haideţi să lăsăm pur şi simplu pasărea-muzicii să zboare în cerul-inimii noastre.
Fiecare individ are muzica lui proprie, fiecare mişcare are propria ei muzică fiecare acţiune are propria ei muzică. De fiecare dată când inspirăm şi expirăm, acolo există o muzică.
Muzica şi viaţa spirituală merg împreună; una o completează pe cealaltă. Muzica îl ajută pe căutătorul spiritual să meargă adânc în interior pentru a primi cea mai mare satisfacţie de la viaţă, de la adevăr, de la realitate.
Atunci când ascultăm muzică însufleţită, sau atunci când noi înşine cântăm muzică spirituală, imediat existenţa noastră interioară urcă sus, mai sus, tot mai sus . Un râu curge prin noi, un râu de conştiinţă, şi această conştiinţă tot timpul iluminează.
************************************************************************ Cel mai bun mod de a fi una cu muzica spirituală este să aveţi convingerea internă fermă, că în timp ce inspiraţi, respiraţia intră direct în sufletul vostru. Şi odată cu respiraţia trebuie să simţiţi că intră şi Conştiinţa Universală, Realitatea divină şi Adevărul divin. Apoi atunci când expiraţi încercaţi să simţiţi că expiraţi ignoranţa care vă acoperă sufletul. Simţiţi cum valul ignoranţei a fost ridicat şi îndepărtat. Dacă puteţi să vă imaginaţi şi să simţiţi aceasta în mod conştient, ea este cea mai bună metodă de a deveni una cu muzica însufleţită.
Cântatul este o formă de meditaţie. Dacă nu puteţi cânta după note, nu este nici o problemă. Atunci nu veţi cânta în public. Dar cu siguranţă puteţi cânta când sunteţi singuri. Chiar dacă cântaţi fals, dacă voi cântaţi însufleţit aceasta este o formă reală de meditaţie. Meditaţia şi cântatul sunt la fel de valoroase, dacă voi cântaţi cu însufleţire. Meditaţia are o importanţă colosală şi cântând cântece spirituale aveţi ocazia să meditaţi în cel mai simplu mod posibil. Această posibilitate bate la uşa voastră în fiecare moment. S-ar putea să nu aveţi dispoziţie de meditaţie în orice moment, dar cui nu-i place să fredoneze o melodie ? Dacă puteţi cânta cu însufleţire, cântatul va fi la fel de bun ca şi meditaţia. Poate dacă veţi cânta cu însufleţire acest cântat va fi mai bun decât meditaţia.
Mintea şi inima – câteva exerciţii
Separaţi-vă de minte şi observaţi mintea. Puteţi citi sute de cărţi sau puteţi vorbi cu sute de oameni dar prin asta nu veţi obţine iluminarea. Astfel că atunci când vă gândiţi la lucrurile pe care mintea vi le-a dat, gândiţi-vă şi la lucrul de care aveţi cea mai mare nevoie şi veţi vedea că mintea nu va îndeplinit această nevoie. Având în vedere că mintea v-a dezamăgit de ce ar trebui să vă concentraţi asupra ei ?
Dacă meditaţi în minte veţi fi capabili să meditaţi probabil circa cinci minute, iar din aceste cinci minute pentru un minut s-ar putea să fi meditat foarte puternic. La început primiţi bucurie şi satisfacţie dar apoi s-ar putea să vă simţiţi ca un deşert arid. Dacă meditaţi în inimă va veni o zi când veţi începe să primiţi satisfacţie. Dacă meditaţi în inimă atunci meditaţi acolo unde este sufletul. Este adevărat lumina, conştiinţa sufletului pătrund întregul corp, dar este un anumit loc unde sufletul stă în cea mai mare parte a timpului, şi acest loc este în inimă. Nu vorbesc aici de inima umană, inima fizică, care este doar un organ. Eu vorbesc de inima pură, inima spirituală. Inima spirituală este situată în centrul pieptului, în centrul existenţei voastre. Dacă doriţi iluminare atunci veţi primi această iluminare de la suflet, care se află în interiorul inimii.
Atunci când încercaţi să vă calmaţi şi să vă liniştiţi mintea, vă concentraţi. Când reuşiţi să alungaţi toate gândurile care vă deranjează mintea, mai devreme sau mai târziu sinele vostru interior va veni automat în prim plan şi va sta chiar în faţa voastră precum un soare arzător care îndepărtează vălul de nori. Acum soarele interior este acoperit de nori: gânduri, idei, îndoieli, temeri şi aşa mai departe. Consideraţi mintea ca fiind o maimuţă sau un copil neascultător. De fiecare dată când vine la voi, alungaţi-o sau plasaţi-vă atenţia conştientă asupra a altceva. Dacă îi permiteţi să vă distragă, ea va deveni mai puternică şi va continua să vă tortureze. În timpul meditaţiei s-ar putea ca mintea să vă reziste sau să vă blocheze, dar trebuie să simţiţi că aveţi ceva care este superior minţii, şi acel lucru este inima. Pur şi simplu aruncaţi mintea cu toate lucrurile care îi aparţin în inimă.
Aşa cum vă concentraţi asupra unui lucru fie el -o fotografie, o lumânare, o flacără sau oricare alt obiect material – la fel puteţi să vă concentraţi asupra inimii. Nu puteţi să vă uitaţi fizic la inima spirituală, dar puteţi să vă focalizaţi toată atenţia asupra ei. Apoi, gradual, puterea concentrării intră în inima voastră şi vă rupe complet de tărâmul minţii.
Încercaţi să inspiraţi cât de uşor şi încet posibil, astfel încât dacă puneţi un mic fir de aţă în faţa nasului vostru nici măcar nu se va mişca. Apoi veţi vedea că meditaţia va fi foarte adâncă, iar mintea vă va fi foarte calmă şi liniştită.
Apoi imaginaţi-vă ceva foarte vast, calm şi liniştit. Atunci când începeţi să meditaţi încercaţi să simţiţi că în interiorul vostru se află un ocean vast şi că aţi plonjat către fundul lui unde totul este liniştit. Dacă puteţi să vă identificaţi cu acest ocean vast, cu acest flux de linişte, apoi vă va fi foarte uşor să meditaţi.
Ţineţi-vă ochii pe jumătate deschişi şi imaginaţi-vă cerul vast. La început încercaţi să simţiţi că cerul se află în faţa voastră. Mai târziu încercaţi să simţiţi că sunteţi la fel de vast ca şi cerul ori că sunteţi cerul însăşi. După câteva minute vă rog închideţi ochii şi încercaţi să vedeţi şi să simţiţi cerul în interiorul inimii voastre. Încercaţi să simţiţi că sunteţi Inima universală, şi că în interiorul vostru se află cerul asupra căruia aţi meditat şi cu care v-aţi identificat. Inima universală este infinit mai vastă decât cerul, aşa că puteţi găzdui cu uşurinţă cerul în interiorul vostru.
SRI CHINMOY
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu