Postura
Atunci când meditaţi este important să fiţi în poziţia aşezat cu coloana dreaptă şi să aveţi corpul relaxat. Când corpul este ţeapăn, natural că acele calităţi pline de divinitate şi împlinire ce curg prin el în timpul meditaţiei, nu vor fi primite. De asemenea, corpul nu trebuie să aibă o poziţie inconfortabilă. Atunci când se simte inconfortabil, corpul în mod automat îşi va schimba poziţia. În timp ce meditaţi fiinţa voastră interioară vă va duce în mod spontan către o poziţie confortabilă, iar apoi depinde de voi dacă o menţineţi sau nu. Principalul avantaj al poziţiei lotus este că menţine coloana vertebrală ridicată şi dreaptă . Dar ea nu va ţine în mod automat şi corpul relaxat. Aşa că poziţia lotusului nu este necesară pentru o bună meditaţie. Mulţi oameni meditează foarte bine aşezaţi pe un scaun .
Unii căutători preferă să mediteze în timp ce stau întinşi, dar aş dori să spun că acest lucru nu este deloc recomandabil pentru începători şi nici chiar pentru cei care au meditat timp de câţiva ani. Aceasta este doar pentru cei mai avansaţi căutători şi pentru sufletele realizate. Ceilalţi când vor încerca să mediteze stând culcaţi vor intra în lumea somnului sau într-un soi de moţăială ori letargie. Mai mult, atunci când sunteţi întinşi, respiraţia voastră nu este la fel de bună precum este atunci când sunteţi în poziţia aşezat, deoarece nu este conştientă sau controlată.
Discipolii mei adesea mă întreabă dacă trebuie să mediteze cu ochii deschişi. În legătură cu acest lucru aş dori să vă spun că 90% din cei care meditează cu ochii închişi, adorm în timpul meditaţiei. Timp de cinci minute ei meditează, apoi pentru un sfert de oră ei rămân pe tărâmul somnului. Nu există nici o energie dinamică, ci doar letargie şi complacere de sine, ei simţind un fel de senzaţie dulce, odihnitoare. Apoi după un anumit timp, prin Graţia miraculoasă a lui Dumnezeu ei se reîntorc şi meditează iar timp de două trei minute.
De fapt cel mai bine este să meditezi cu ochii jumătate deschişi jumătate închişi. În felul acesta voi sunteţi concomitent rădăcina copacului şi cea mai înaltă ramură a lui. Partea din voi care are ochii pe jumătate deschişi simte că ea este rădăcina, simbolizând Mama Pământ. Cealaltă parte care are ochii pe jumătate închişi este ramura cea mai înaltă, lumea viziunii sau hai să spunem Raiul. Conştiinţa voastră este pe cel mai înalt nivel şi este de asemenea aici pe pământ, încercând să transforme lumea.
Atunci când meditaţi cu ochii jumătate deschişi jumătate închişi realizaţi ceea ce se numeşte meditaţia leului. Chiar şi atunci când mergeţi adânc în interior vă focalizaţi atenţia conştientă atât asupra planului fizic cât şi asupra planului subconştient. Ambele, atât lumea fizică cu zgomotul şi distracţiile ei cât şi lumea subconştientă, lumea somnului vă invită. Dar voi le cuceriţi pe amândouă .
Atunci când meditaţi este important să fiţi în poziţia aşezat cu coloana dreaptă şi să aveţi corpul relaxat. Când corpul este ţeapăn, natural că acele calităţi pline de divinitate şi împlinire ce curg prin el în timpul meditaţiei, nu vor fi primite. De asemenea, corpul nu trebuie să aibă o poziţie inconfortabilă. Atunci când se simte inconfortabil, corpul în mod automat îşi va schimba poziţia. În timp ce meditaţi fiinţa voastră interioară vă va duce în mod spontan către o poziţie confortabilă, iar apoi depinde de voi dacă o menţineţi sau nu. Principalul avantaj al poziţiei lotus este că menţine coloana vertebrală ridicată şi dreaptă . Dar ea nu va ţine în mod automat şi corpul relaxat. Aşa că poziţia lotusului nu este necesară pentru o bună meditaţie. Mulţi oameni meditează foarte bine aşezaţi pe un scaun .
Unii căutători preferă să mediteze în timp ce stau întinşi, dar aş dori să spun că acest lucru nu este deloc recomandabil pentru începători şi nici chiar pentru cei care au meditat timp de câţiva ani. Aceasta este doar pentru cei mai avansaţi căutători şi pentru sufletele realizate. Ceilalţi când vor încerca să mediteze stând culcaţi vor intra în lumea somnului sau într-un soi de moţăială ori letargie. Mai mult, atunci când sunteţi întinşi, respiraţia voastră nu este la fel de bună precum este atunci când sunteţi în poziţia aşezat, deoarece nu este conştientă sau controlată.
Discipolii mei adesea mă întreabă dacă trebuie să mediteze cu ochii deschişi. În legătură cu acest lucru aş dori să vă spun că 90% din cei care meditează cu ochii închişi, adorm în timpul meditaţiei. Timp de cinci minute ei meditează, apoi pentru un sfert de oră ei rămân pe tărâmul somnului. Nu există nici o energie dinamică, ci doar letargie şi complacere de sine, ei simţind un fel de senzaţie dulce, odihnitoare. Apoi după un anumit timp, prin Graţia miraculoasă a lui Dumnezeu ei se reîntorc şi meditează iar timp de două trei minute.
De fapt cel mai bine este să meditezi cu ochii jumătate deschişi jumătate închişi. În felul acesta voi sunteţi concomitent rădăcina copacului şi cea mai înaltă ramură a lui. Partea din voi care are ochii pe jumătate deschişi simte că ea este rădăcina, simbolizând Mama Pământ. Cealaltă parte care are ochii pe jumătate închişi este ramura cea mai înaltă, lumea viziunii sau hai să spunem Raiul. Conştiinţa voastră este pe cel mai înalt nivel şi este de asemenea aici pe pământ, încercând să transforme lumea.
Atunci când meditaţi cu ochii jumătate deschişi jumătate închişi realizaţi ceea ce se numeşte meditaţia leului. Chiar şi atunci când mergeţi adânc în interior vă focalizaţi atenţia conştientă atât asupra planului fizic cât şi asupra planului subconştient. Ambele, atât lumea fizică cu zgomotul şi distracţiile ei cât şi lumea subconştientă, lumea somnului vă invită. Dar voi le cuceriţi pe amândouă .
Respiraţia
Respiraţia corectă este foarte importantă în meditaţie. Atunci când respiraţi încercaţi să inspiraţi cât puteţi de încet şi liniştit, astfel încât dacă cineva ar pune un firicel de aţă în faţa nasului vostru nu s-ar mişca de loc. Iar atunci când expiraţi, încercaţi să expiraţi chiar mai încet decât aţi inspirat. Dacă este posibil, lăsaţi o scurtă pauză între sfârşitul primei expiraţii şi începutul celei de-a doua inspiraţii. Dacă puteţi ţineţi-vă respiraţia pentru câteva secunde. Dar dacă este dificil nu o faceţi. Niciodată să nu faceţi ceva care v-ar dăuna organismului sau sistemului respiratoriu.
Primul lucru la care trebuie să vă gândiţi atunci când respiraţi este puritatea. Când inspiraţi, dacă puteţi simţi că respiraţia voastră vine direct de la Dumnezeu, de la Puritatea însăşi, atunci respiraţia voastră poate fi cu uşurinţă purificată. Apoi de fiecare dată când inspiraţi încercaţi să simţiţi că aduceţi în corpul vostru pace, pace infinită. Opusul păcii este agitaţia, neliniştea. Atunci când expiraţi încercaţi să simţiţi că daţi afară atât agitaţia din interiorul vostru cât şi neliniştea pe care o vedeţi în jur. Atunci când veţi respira în acest fel veţi vedea cum agitaţia vă va părăsi. După ce veţi practica de câteva ori aceasta, vă rog încercaţi să simţiţi că inspiraţi putere din univers. Iar atunci când expiraţi, simţiţi că întreaga voastră frică iese afară din corp. După ce faceţi aceasta de câteva ori, încercaţi să simţiţi că ceea ce inspiraţi este bucurie, bucurie infinită, iar ceea ce expiraţi este supărarea, suferinţa şi melancolia.
Mai este un lucru pe care puteţi de asemenea să îl încercaţi. Simţiţi că nu inspiraţi aer ci energie cosmică. Simţiţi cum imensa energie cosmică intră în voi cu fiecare respiraţie şi că veţi folosi această energie pentru a vă purifica corpul, vitalul, mintea şi inima. Încercaţi să simţiţi că nu este nici o părticică din corpul vostru prin care să nu treacă energia cosmică. Ea curge ca un râu în interiorul vostru, spălând şi purificând întreaga fiinţă. Apoi, atunci când expiraţi simţiţi cum expiraţi toată mizeria din interiorul vostru – toate gândurile nedivine, ideile obscure, şi acţiunile impure. Tot ceea ce se află in interiorul sistemului vostru şi-l consideraţi nedivin, tot ceea ce nu vreţi să fie al vostru propriu, simţiţi că daţi afară atunci când expiraţi. Aceasta nu este pranayama yoghină tradiţională, care este mult mai complexă şi sistematizată, dar este cea mai eficientă metodă spirituală de respiraţie. Dacă practicaţi această metodă de respiraţie, curând îi veţi vedea rezultatele. La început va trebui să vă folosiţi imaginaţia, dar după un timp veţi vedea că nu este deloc imaginaţie ci realitate. Voi inspiraţi în mod conştient energia care curge în jurul vostru vă purificaţi şi vă curăţaţi de toate lucrurile nedivine. Dacă puteţi să respiraţi în acest fel timp de cinci minute în fiecare zi, veţi fi capabili să faceţi progres foarte rapid. Dar acest tip de respiraţie trebuie să fie făcută foarte conştient şi nu mecanic.
Sri Chinmoy
Respiraţia corectă este foarte importantă în meditaţie. Atunci când respiraţi încercaţi să inspiraţi cât puteţi de încet şi liniştit, astfel încât dacă cineva ar pune un firicel de aţă în faţa nasului vostru nu s-ar mişca de loc. Iar atunci când expiraţi, încercaţi să expiraţi chiar mai încet decât aţi inspirat. Dacă este posibil, lăsaţi o scurtă pauză între sfârşitul primei expiraţii şi începutul celei de-a doua inspiraţii. Dacă puteţi ţineţi-vă respiraţia pentru câteva secunde. Dar dacă este dificil nu o faceţi. Niciodată să nu faceţi ceva care v-ar dăuna organismului sau sistemului respiratoriu.
Primul lucru la care trebuie să vă gândiţi atunci când respiraţi este puritatea. Când inspiraţi, dacă puteţi simţi că respiraţia voastră vine direct de la Dumnezeu, de la Puritatea însăşi, atunci respiraţia voastră poate fi cu uşurinţă purificată. Apoi de fiecare dată când inspiraţi încercaţi să simţiţi că aduceţi în corpul vostru pace, pace infinită. Opusul păcii este agitaţia, neliniştea. Atunci când expiraţi încercaţi să simţiţi că daţi afară atât agitaţia din interiorul vostru cât şi neliniştea pe care o vedeţi în jur. Atunci când veţi respira în acest fel veţi vedea cum agitaţia vă va părăsi. După ce veţi practica de câteva ori aceasta, vă rog încercaţi să simţiţi că inspiraţi putere din univers. Iar atunci când expiraţi, simţiţi că întreaga voastră frică iese afară din corp. După ce faceţi aceasta de câteva ori, încercaţi să simţiţi că ceea ce inspiraţi este bucurie, bucurie infinită, iar ceea ce expiraţi este supărarea, suferinţa şi melancolia.
Mai este un lucru pe care puteţi de asemenea să îl încercaţi. Simţiţi că nu inspiraţi aer ci energie cosmică. Simţiţi cum imensa energie cosmică intră în voi cu fiecare respiraţie şi că veţi folosi această energie pentru a vă purifica corpul, vitalul, mintea şi inima. Încercaţi să simţiţi că nu este nici o părticică din corpul vostru prin care să nu treacă energia cosmică. Ea curge ca un râu în interiorul vostru, spălând şi purificând întreaga fiinţă. Apoi, atunci când expiraţi simţiţi cum expiraţi toată mizeria din interiorul vostru – toate gândurile nedivine, ideile obscure, şi acţiunile impure. Tot ceea ce se află in interiorul sistemului vostru şi-l consideraţi nedivin, tot ceea ce nu vreţi să fie al vostru propriu, simţiţi că daţi afară atunci când expiraţi. Aceasta nu este pranayama yoghină tradiţională, care este mult mai complexă şi sistematizată, dar este cea mai eficientă metodă spirituală de respiraţie. Dacă practicaţi această metodă de respiraţie, curând îi veţi vedea rezultatele. La început va trebui să vă folosiţi imaginaţia, dar după un timp veţi vedea că nu este deloc imaginaţie ci realitate. Voi inspiraţi în mod conştient energia care curge în jurul vostru vă purificaţi şi vă curăţaţi de toate lucrurile nedivine. Dacă puteţi să respiraţi în acest fel timp de cinci minute în fiecare zi, veţi fi capabili să faceţi progres foarte rapid. Dar acest tip de respiraţie trebuie să fie făcută foarte conştient şi nu mecanic.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu