Absenţa îndoielii este un lucru, dar credinţa, credinţa adevărată, este altceva. Studiul unor cărţi şi a scripturilor ne poate oferi o anumită înţelegere. Ne poate oferi, cel mult, inspiraţie, dar nimic mai mult. Împrumutând ideile altora, nu vom putea niciodată să fim într-adevăr iluminaţi în viaţa interioară. Doar studiind cartea eternă a Adevărului din noi, doar ascultând în mod constant de vocea sinelui interior, putem deveni iluminaţi spiritual. Apoi vom găsi bucurie în viaţa noastră exterioară. Întâi trebuie să-L vedem pe Dumnezeu şi abia apoi putem deveni divini. Dacă dorim cu adevărat să devenim divini, atunci vorbăria noastră trebuie să facă loc devenirii.
Haideţi să vă spun o poveste adevărată. În India, oamenii se roagă Domnului Krishna, un mare Maestru spiritual care a trăit pe pământ cu mii de ani în urmă. Într-un sătuleţ, în Bengal, India, servitorul unui om bogat mergea la casa stăpânului său în fiecare zi trecând râul cu un feribot. Într-o zi a fost o furtună violentă. Feribotul nu putea trece peste râul furios şi servitorul, care a trebuit să ocolească multe mile pentru a ajunge la un pod, a ajuns târziu. Stăpânul lui era furios. “Prostule,” a strigat el, “ dacă ai fi rostit numele Domnului Krishna de trei ori, ai fi văzut că nu ai fi avut nevoie de barcă. Ai fi putut să mergi pe apă!”
În după-amiaza aceea, datorită faptului că furtuna nu arăta nici un semn că ar vrea să se oprească, bietul servitor era ameninţat de aceeaşi situaţie. De data asta, în credinţa lui simplă, el se supuse instrucţiunilor stăpânului său. Din adâncul inimii lui rosti numele Domnului Krishna. Şi, miracolul miracolelor! El simţi o forţă propulsându-l către apă şi fu capabil să meargă peste valuri. În felul acesta el traversă râul.
Când stăpânul auzi întâmplarea, bucuria lui nu cunoscu margini. O mândrie evidentă se ridică în inima lui. Oare nu a fost sfatul lui cel care a stat la baza succesului? “Nu am ştiut niciodată că sfatul meu are o putere atât de mare,” sa gândit el. “Ia să experimentez acest miracol şi eu.”
Bogătaşul a mers la râu, care acum era calm şi liniştit, şi a rostit numele Domnului Krishna de trei ori. Apoi el a început să traverseze, dar frica şi îndoiala îi torturau întreaga fiinţă şi deşi el ţipă numele sacru de sute de ori, încercarea lui eşuă. El se duse la fund. Ce învăţăm din această povestire? Servitorul a avut credinţă sinceră în stăpânul lui. El de asemenea a avut credinţă implicită în Domnul Krishna. Această credinţă absolută într-o putere divină a fost cea care l-a salvat şi i-a dovedit puterea graţiei Domnului Krishna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu