Humility is not self-imposed

Humility is not self-imposed, willed virtue. It is an inner state of consciousness that feels pure joy in its expression.

There is a great difference between humility and unworthiness. When we are about to do something, certain incapacities that we are born with may make us feel unworthy. Again, unworthiness may come as a result of something undivine that we have done. But whatever the reason, he who feels unworthy of something will automatically remain far away from the world of delight. This is a negative way of approaching the truth. But if we take the positive approach, then we feel always that we have come from God. We have to be conscious of God within us, not through the feeling of unworthiness, but through humility. If I am unworthy of my Source, then why did the Source create me?

Try to see yourself

From now on

The way God has always

Been seeing you:

As His universal Vision-fulfiller.

Umilința nu este o virtute auto-impusă, dorită. Este o stare de conștiință interioară care simte bucurie pură în exprimarea ei. 

Este o mare diferență între umilință și nevrednicie. Atunci când suntem pe punctul de a face ceva, anumite incapacități cu care ne-am născut ne pot face să ne simțim nevrednici. Din nou, asta se poate datora unor lucruri nedivine pe care le-am facut. Dar oricare ar fi motivul, cel care se simte nevrednic de ceva va rămâne în mod automat departe de lumea încântării. Aceasta e o modalitate negativă de a aborda adevărul. Dar dacă luăm abordarea pozitivă, atunci simțim întotdeauna că am venit din Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți de Dumnezeu din noi, nu prin sentimentul nevredniciei, ci prin umilință. Dacă sunt nedemn de Sursa mea, atunci de ce Sursa m-a creat? 

Încearcă să te vezi de acum înainte 

În felul în care Dumnezeu te-a văzut întotdeauna: 

Drept împlinitorul universal al Viziunii Sale.

Sri Chinmoy