Mâna Dreaptă şi Mâna Stângă

Atunci când stabiliţi unitatea voastră cu ceilalţi, imediat vă veţi lărgi conştiinţa. Dacă cineva face ceva bun, trebuie să simţiţi că voi sunteţi cei care aţi realizat acel lucru. Alţii ar trebui să simtă la fel atunci când voi faceţi ceva deosebit. Oricând un individ face ceva semnificativ, trebuie să simţim că inspiraţia şi aspiraţia noastră conştientă sunt cele care au permis acelui om să obţină acest succes. Dacă întotdeauna avem o atitudine de echipă, vom fi capabili să cucerim egoul. 

Egoul vine din separare. Cum poate exista vreun ego atunci când simţim adevărata noastră unitate interioară? Unde este conştiinţa de „eu” dacă, atunci când fac ceva, tu poţi revendica acel lucru ca fiind făcut de tine? Unde este conştiinţa de „tu” dacă, atunci când tu realizezi ceva, eu îl pot revendica? A dispărut - a pierit în interiorul sentimentului nostru reciproc de unitate. Atunci când ne identificăm cu alte fiinţe umane, simţim unitatea noastră cu ele şi spiritul de competiţie dispare din viaţa noastră. Nu mai poate exista nici un ego. 

Pe teren poate că spectatorii văd cum atletul aruncă greutatea foarte departe cu mâna lui dreaptă. Toată lumea a văzut că el a aruncat greutatea cu mâna dreaptă, dar nimeni nu va spune că el a folosit doar mâna dreaptă şi nu şi pe cea stângă. Stânga nu a realizat aruncarea. Dar dacă această mână sau oricare altă parte a corpului ar fi refuzat să coopereze, atunci nu ar fi existat nici o coordonare a corpului. Atunci când se aruncă cu mâna dreaptă, sunt necesare o contra mişcare a mâinii stângi şi un balans al picioarelor. 

Degetul meu mic este parte a corpului meu, dar eu mă gândesc la corpul meu ca la un întreg, mai mult decât mă gândesc la degetul meu mic. Când mă gândesc la corpul meu, în mod automat degetul mic este hrănit cantitatea necesară de grijă, doar datorită faptului că este parte a corpului ca întreg. El nu îşi separă existenţa şi conştiinţa de restul corpului. Dacă degetul este tăiat, tot corpul va suferi. Când corpul este hrănit, degetul mic îşi păstrează puterea sau şi-o întăreşte. Nu poate fi izolat. Corpul are grijă de degetul mic în mod automat datorită unităţii lor inseparabile. 

La fel conştiinţa umană este parte a Conştiinţei Universale. Trebuie să păstrăm Conştiinţa Universală în faţa ochilor noştri indiferent de ceea ce facem, fie că mâncăm, cântăm sau muncim la birou. Dacă ne gândim la Conştiinţa Universală ca fiind corpul iar la conştiinţa noastră individuală ca fiind degetul mic, atunci putem cu uşurinţă să ne identificăm cu Conştiinţa Universală. În interiorul Conştiinţei Universale totul se măreşte şi creşte spre o lumină mai înaltă şi mai deplină. 

Mă voi juca cu toată lumea 

În ziua în care mă voi juca cu Tine. 

Mă voi armoniza cu fiecare inimă 

În ziua în care mă voi armoniza cu Tine.

Sri Chinmoy