Exista o carte a lui Constantin Noica ce se numeste Devenire
intru Fiinta. Din respect pentru viata si opera sa am ales sa dau acest titlu
eseului de fata. De asemenea am ales sa folosesc termenul Fiinta in loc de
Dumnezeu pentru ca multe persoane asociaza acest cuvant cu religia
institutionalizata. Fiinta aici trebuie
inteleasa ca sursa creatoare, ca origine si destinatie a noastra, Fiinta
suprema.
Constienta
In viata de zi cu zi daca suntem sinceri cu
noi trebuie sa recunoastem ca suntem traiti, adica suntem luati, purtati de
evenimente in loc sa le traim in mod constient. Totul decurge in mod automat
fara sa existe constienta care da claritate si energie lucrurilor. Atunci cand
incepem sa realizam asta inseamna ca suntem gata pentru a incepe procesul
devenirii noastre intru Fiinta. Constienta, faptul de a fi acolo in fiecare
actiune pe care o facem e primul pas al devenirii noastre, e pasul care ne
conduce catre cel de-al doilea aspiratia.
Aspiratia
Atunci cand devii constient, atunci cand nu
iti mai duci viata ca un robot, serviciu, acasa, tv, somn si apoi din nou de la
capat, ceva nou incepe sa se nasca in tine. Realizezi ca viata pe care o duci
nu-ti ofera satisfactie reala pe de o parte iar pe de alta parte simti ca
aceasta satisfactie, bucurie exista si poti avea acces la ea. Dorinta, plansul
interior de a accede la aceasta satisfactie autentica care da sens vietii este
ceea ce se numeste aspiratia. Daca aceasta aspiratie, acest plans interior nu
exista in noi inseamna ca nu suntem pregatiti pentru viata spirituala, pentru
devenirea intru Fiinta. Daca avem aspiratie pentru ceva mai inalt, dincolo de
rutina zilnica inseamna ca suntem pregatiti sa incepem viata spirituala, mai
mult vom fi obligati sa o facem altfel viata noastra va fi plina de dezamagire
si frustrare. Acum ca am deschis ochii nu mai putem ramane in pat e timpul sa
ne ridicam.
Transformarea
Transformarea este
cel de-al treilea pas al devenirii noastre intru esenta noastra, intru
divinitate. Viata spirituala inseamna transformare. Cele 5 parti care
alcatuiesc fiinta noastra trebuie sa treaca printr-un proces intens si constant
de purificare pana cand ele vor deveni intrumente perfecte ale divinitatii din
noi. Abia atunci armonia fiintei noastre se va manifesta, abia atunci orchestra
compusa din partile care ne compun fiinta:corp, vital, minte, inima si suflet
va canta in mod divin. Acest proces nu este unul usor si nici nu se realizeaza
peste noapte.
De cele mai multe
ori incepem viata spirituala, respectiv transformarea, singuri pentru ca apoi, relativ
curand, sa realizam ca avem nevoie de un invatator, un ghid, un Maestru care sa
ne arate drumul. Evolutia alaturi de Maestrul este cu adevarat una accelerata
si plina de bucurie. Desigur vorbim de Maestrii autentici. El este cel care
vede exact situatia fiintei noastre si ne ofera toata asistenta necesara pentru
a evolua. Ce este necesar si oarecum dificil de oferit Maestrului este
ascultarea. Maestrul stie de ce ai nevoie si iti va spune ce sa faci dar daca
nu exista ascultare, cladita pe incredere si credinta, nu vom putea face
eforturile necesare pentru a-i urma sugestiile. Un Maestru nu te forteaza
niciodata, totul depinde de tine. Insa treptat, pas cu pas credinta in El
creste, bazandu-se pe dovezile pe care El plin de compasiune si bunavointa ni
le ofera. Apoi ajungem in punctul in care reusim sa avem credinta totala in
Maestru, cand intelegem ca El nu este altceva decat manifestarea divinitatii
aici pe pamant, doar pentru a-i ajuta pe cei care sunt constienti, aspira si doresc sa isi transforme fiinta.
Abandonul
Abandonul in
fata divinitatii este al 4 pas al devenirii noastre. Abandonul este fata de
divinitatea din interior de care incepem sa devenim constienti si fata de
divinitatea exterioara care nu este nimic altceva decat Maestrul spiritual.
Rolul Maestrului este de fapt sa ne puna in legatura cu divinitatea noastra
interioara. La inceput acest lucru este dificil pentru ca mintea noastra e
obisnuita sa se focalizeze pe exterior. Si atunci divinitatea venita in
exterior sub forma Maestrului spiritual este mai usor de sesizat si acceptat
decat propria noastra divinitatea. Paradoxal insa divinitatea exterioara vine
tocmai pentru a ne face constienti de divinitatea dinauntru.
Abandonul totala in
fata divinitatii fie ea exterioara sau interioara inseamna de fapt
identificarea cu ea si este pasul final al transformarii.
Iluminarea
Atunci cand ne
abandonam in fata divinitatii cand spunem ca Isus “Faca-se Voia
ta” suntem la poarta iluminarii. Iluminarea inseamna ca pe de o parte partile fiintei
noastre vor fi umplute de lumina facand ca tot ce este intunecat in fiinta
noastra sa dispara. Iar pe de alta parte vom avea o licarire, o viziune a ceea
ce inseamna divinitatea din noi, vom deveni constienti total de realitatea
noastra divina.
Realizarea
Realizarea Fiintei sau a Supremului
reprezinta unitatea totala clipa de clipa cu Supremul, cu divinitatea din noi. Aceasta
Realizare ultima nu este usor de obtinut, e nevoie de multe vieti de evolutie si
lupta pentru a ajunge la ea, insa ea este destinatia la care vom ajunge toti
mai devreme sau mai tarziu. Desi sunt cautatori care aleg sa se opreasca aici
aceasta realizare ultima nu este perfecta daca nu este urmata de manifestare.
Manifestarea
Manifesarea
divinitatii este ultima treapta a devenirii noastre intru fiinta. Manifestarea divinitatii
se face prin noi, mai mult sau mai putin, inca de la inceputul vietii noastre spirituale.
Insa in toata puterea si slendoarea ei manifestarea se realizeaza abia dupa ce obtinem
unitatea absoluta cu Supremul, abia dupa ce ne intoarcem la sursa din care
provenim, abia dupa ce obtinem Realizarea ultima. Manifestarea inseamna a
imparti cu ceilalti cautatori spirituali fructele dulci ale realizarii divine. Doar
atunci procesul este complet, doar atunci omul capata un nou nume Dumnezeu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu