Dejun Kollath

         Tradiţia îl cunoaşte sub numele de „Dejun Kollath” dar eu am sa-i spun „Desertul lui Sandor” pentru că de la el am învăţat ce şi cum se face precum şi toate micile „secrete” necesare reuşitei acestui desert.

         Cum am ajuns la acest desert este lucrul cel mai interesant. Din când în când prietenii mei şi cu mine hotărâm să sărbătorim o alergare bună cu un parfait sau o prajiturică la Cofetăria Maria-cea care se află la doar câţiva paşi de Parcul Herăstrău şi unde,trebuie să recunosc, parfaitul chiar e „parfait”(perfect). Dar când Sandor a venit în vizită pe la noi, nu a refuzat să ne însoţească la cofetărie doar că şi-a adus desertul într-o caserolă şi în timp ce noi ne savuram prăjiturile, el a băut o citronadă şi şi-a deschis caserola în care nu se distingea nimic clar decât un amestec care era limpede din cereale... Chiar am devenit curioşi ce se ascunde în caserola lui şi astfel am aflat că e micul lui dejun de fiecare zi şi în scurt timp am aflat şi modul în care îl prepară. N-a trecut mult timp până am început şi eu să-mi prepar „Desertul lui Sandor” şi doar după o zi colegele mele savurau la rândul lor bolul de sănătate. Pentru că într-adevăr acest desert e preparat cu grijă doar din hrană cât mai naturală. Şi ca să nu mai lungesc vorba,în cele ce urmează am să scriu ce am aflat de la Sandor precum şi ceea ce am adăugat sau schimbat eu din ingeniozitate sau „forţată” fiind de împrejurări.

         Pentru o porţie generoasă pe care dacă nu eşti prea flămând sau prea gurmand o poţi împărţi cu un prieten este nevoie de următoarele:

-         10 linguri de cereale măcinate la râşniţă (aici poate fi oricare cereală vă place sau puteţi alege un amestec de cereale. Sandor preferă să macine seminţele de grâu în forma lor brută. Cum eu n-am avut grâu în cămară dar îmi doream neapărat să prepar desertul am dat la râşniţă fulgii de grâu cumpăraţi de la plafar. Deci orice cereale-grâu, secară, ovăz, hrişcă- le daţi la râşniţă şi apoi le puneţi într-un bol). Se toarnă peste cereale cantitatea egală în volum de apă. Şi se lasă acest amestec de seara până dimineaţa. E de preferat să-l acoperiţi cu o farfurie iar apa să fie rece.

-         2 linguri de stafide se pun într-un alt bol şi se toarnă apă cât să le acopere. Aici Sandor mi-a povestit că nu e bine să se lase la înmuiat în acelaşi bol cerealele şi stafidele pentru că zahărul din stafide ar consuma enzimele din cereale şi astfel noi nu ne-am mai putea bucura de proprietăţiile lor nutritive. La fel, se va acoperi bolul cu o farfurie.

-         dimineaţa se va scurge eventuala apă care mai pluteşte deasupra cerealelor; apa de pe stafide eu o beau pentru că e dulce şi delicioasă iar apoi se toarnă stafidele peste cereale;

-          peste această compoziţie se vor adăuga: zeama de la jumătate de lămâie, una-două linguri de cacao sau praf de roşcove, 2 linguriţe de miere(dacă preferaţi să fie dulce şi nu vă este suficientă dulceaţa stafidelor), o linguriţă de scorţişoară măcinată, un pumn de miez de nucă sau migdale(eu prefer să înmoi migdalele în apă şi să le las de seara până dimineţa; se rehidratează şi sunt delicioase); se mai adaugă fructe de sezon după gust- o jumătate de banană tăiată rondele sau un măr mic tăiat cubuleţe sau amândouă (eu m-am muţumit doar cu banană dar se pot pune mai multe feluri de fructe) şi ca şi ultim ingredient care este şi sănătos şi delicios se va adăuga una-două linguri de seminţe măcinate de in şi de susan.

Totul se amestecă şi se serveşte imediat(căci proaspăt este cel mai bun şi cel mai delicios).

         Dacă vă lipseşte vreun ingredient nu este absolut nicio problemă,reţeta poate fi mereu adaptată, schimbată şi îmbunătăţită în funcţie de împrejurări şi de fiecare dată va rămâne gustoasă şi sănătoasă.

         Dacă „Desertul lui Sandor” v-a făcut curioşi eu vă recomand să-l încercaţi şi părerea mea e că nu are cum să nu vă placă şi nu are cum să vă mai fie foame după ce l-aţi mâncat.

         POFTĂ BUNĂ!