We do not actually show gratitude; we become gratitude. Here I have a finger and I can show it. No, it is not like that. The moment we want to show gratitude, we take away the sweetness, the real wealth, the real secret or real power, the very raison d'etre of gratitude.
So gratitude we do not show; we do not even express it. Gratitude is something that we grow into, that we become. We have just to become gratitude itself.
If you have gratitude, it will express itself automatically. It will be visible in your eyes, around your being, in your aura. It is like the fragrance of a flower. The flower and its fragrance cannot be separated.
De fapt noi nu arătăm recunoștința; noi devenim recunoștință. Aici am un deget și pot să-l arăt. Nu, nu este la fel. În momentul în care dorim să arătăm recunoștința, noi îi luăm dulceața, adevărata bogăție, adevăratul secret sau adevărata putere, adevărata raison d’etre a recunoștinței.
Deci recunoștința nu o arătăm; nici măcar nu o exprimăm. Recunoștința este ceva întru care creștem, ceva ce devenim. Trebuie doar să devenim recunoștința însăși.
Dacă aveți recunoștință adevărată, ea se va exprima singură în mod automat. Va fi vizibilă în ochii voștri, în jurul ființei voastre, în aura voastră. Este ca și parfumul unei flori. Floarea și parfumul ei nu pot fi separate.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu