Sri Aurobindo

Sri Aurobindo a fost un remarcabil gânditor, personalitate publică şi politică, poet, profet şi yoghin. S-a născut pe 15 august 1972 la Calcutta în familia medicului Ghose, care provenea din casta aristocratică kşatriya. De la vârsta de 7 ani a studiat în Anglia – mai întâi la şcoala Sf. Paul din Londra, apoi la Colegiul regal din Cambridge, specializându-se în studierea literaturii occidentale clasice şi contemporane. De timpuriu a demonstrat aptitudini admirabile pentru limbile latină şi greacă, ca şi pentru versificaţie.

În 1893, la vârsta de 21 de ani, Sri Aurobindo revine în India. În următorii 13 ani ocupă diferite funcţii în administraţia orașului Baroda, predă literatura engleză şi franceză la universitatea de aici, iar în 1906 se mută la Calcutta, unde va deveni rectorul Colegiului naţional. Afară de acestea, el se implică activ în lupta politică pentru independenţa Indiei. Revista pe care o editează – „Bande Mataram” – devine în curând o voce puternică a mişcării de eliberare, fiind prima care formulează idealul independenţei totale a ţării, precum şi metodele concrete de dobândire a ei. În paralel îşi continuă creaţia poetică şi se adânceşte în studiul tezaurului cultural şi spiritual al Indiei, învaţă sanscrita şi alte limbi vorbite pe teritoriul ei, şi se interesează de scripturile ei sacre din vechime. Realizând adevărata putere şi valoare a descoperirilor spirituale, care au dat viaţă bogatei culturi multiseculare a Indiei, în 1904 el se decide să pornească pe calea yoga, năzuind să folosească forţa spirituală pentru eliberarea patriei sale.

În 1908, Sri Aurobindo este arestat, fiind bănuit de organizarea atentatului la viaţa unui funcţionar din guvernul colonial britanic şi nimereşte la închisoare, riscând pedeapsa cu moartea. Însă în urma procesului, care a durat un an întreg, este achitat şi eliberat.

Acest an a fost pentru el o „universitate a yogăi”: el a dobândit realizările spirituale fundamentale şi a conştientizat că ţelul său nu se limitează la eliberarea Indiei de sub stăpânire străină, dar constă în transformarea revoluţionară a întregii naturi a creaţiei, în izbânda asupra ignoranţei, falsităţii, suferinţei şi morţii.

În 1910, dând ascultare vocii lăuntrice, el se dezice de activitatea revoluţionară „exterioară” şi se retrage la Pondicherry, o colonie franceză din sudul Indiei, pentru a continua să practice aprofundat yoga. Dobândind în propria experienţă interioară marile realizări ale trecutului, Sri Aurobindo a reuşit să le depăşească şi a realizat că scopul ultim şi firesc al căutărilor spirituale este transformarea omului, inclusiv la nivel fizic, şi întruchiparea pe pământ a „vieţii divine”. Acestui ţel i s-a dedicat, elaborând sistemul său – Yoga Integrală.

Din 1914 până în 1921, dânsul editează revista filozofică lunară „Arya”, unde îşi publică principalele lucrări, în care tratează în detaliu sferele fundamentale ale existenţei umane în lumina Cunoaşterii superioare obţinute în rezultatul practicii yoga, dezvăluie adevărata semnificaţie a scripturilor antice – Vedele, Upanişadele, Bhagavadgita, importanţa şi rolul culturii indiene, cercetează problemele dezvoltării societăţii, evoluţia poeziei şi a creaţiei poetice.

Sri Aurobindo a parasit corpul fizic pe 5 decembrie 1950. Moştenirea sa literară cuprinde 35 de volume, printre care lucrări filozofice, o vastă corespondenţă cu discipolii, o multitudine de versuri, piese şi grandiosul poem epic „Savitri”, la care a muncit pe parcursul ultimilor 35 de ani din viaţă şi care reprezintă o întruchipare dinamică a experienţei sale spirituale multilaterale.

În centrul filozofiei lui Sri Aurobindo stă afirmaţia că evoluţia lumii este o automanifestare, o autodescoperire treptată a Divinităţii, ce se află adânc ascunsă în Natură ca rezultat al involuţiei anterioare. În ascensiunea pe etape de la piatră la vegetaţie, de la vegetaţie la animal şi de la animal la om, evoluţia nu se opreşte la fiinţa umană, ci, realizând propriul adevăr lăuntric, Divinitatea tainică, aspiră mai departe la crearea unei specii mai desăvârşite sau mai „divine”, care îl va transcende pe om într-o măsură mult mai mare faţă de cum omul a depăşit animalul. Omul este doar o fiinţă mentală tranzitorie, a cărui vocaţie este să ajungă la un nivel de conştiinţă mai înalt, „supramental” – Conştiinţa Adevărului – şi să o coboare la nivelul lumii, transformându-şi întreaga fiinţă şi viaţă într-o expresie directă a Adevărului.

Toată viaţa Sri Aurobindo şi-a consacrat-o stabilirii în lumea noastră a acestei conştiinţe supramentale, realizarea căreia trebuie să conducă la crearea pe pământ a unei lumi a adevărului, armoniei şi justiţiei, despre care au vorbit prorocii din toate timpurile şi popoarele.