Umilinţa nu este un semn de laşitate. Umilinţa însufleţită este o formă de putere divină. Umilinţa este tăria sufletului. Ceea ce noi numim „umilinţă” în Rai, se numeşte forţă pe pământ. Atunci când forţa sufletului se manifestă, ea face aceasta prin umilinţă.
Puterea în fizic, în vital şi în minte găseşte dificil să fie smerită. Dar puterea din inimă consideră ca fiind foarte uşor faptul de a fi umil. Puterea din inimă are sentimentul unităţii.
Cum am putea să avem putere şi umilinţă în acelaşi timp? Gândiţi-vă la mamă. Mama este mult mai puternică şi mai înţeleaptă decât copilul. Dar ea nu consideră că este sub demnitatea ei să atingă picioarele copilului. Ea ştie că o face prin puterea unităţii ei totale cu acesta. Mama este foarte înaltă, dar atunci când vrea să ofere hrană copilului, ea se apleacă. Dragostea copilului pentru mama lui nu este mai mică pentru faptul că ea apleacă. Dimpotrivă ea creşte considerabil. Copilul vede că mama este înaltă şi că ea putea cu uşurinţă să rămână la nivelul ei în timp ce el se luptă să crească. Dar datorită dragostei ei nu face asta. Ea nu are nici un sentiment de superioritate ci doar sentimentul unităţii. Umilinţă înseamnă unitate cu restul lumii. Datorită umilinţei noastre devenim vaşti. Vastitatea însăşi este putere.
Trebuie să realizăm
Că există o singură cale
De a obţine posibilităţi infinite.
Această cale constă în puterea cea mai mare:
Umilinţa.
CKG
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu