Mânia este un mare obstacol. Ceea ce rezultă din supărare este frustrarea şi depresia. Dacă permitem mâniei, hoţul, să intre în noi, atunci el va fura dragostea noastră, care este comoara noastră interioară. Atunci când suntem asaltaţi de mânie, trebuie să plângem în interior după aspiraţia adâncă, pentru ca aceasta să vină la suprafaţă şi să alunge mânia. Trebuie să chemăm poliţia-aspiraţiei noastre pentru a salva comoara noastră cea mai preţioasă, dragostea.
Dacă deveniţi furioşi, înseamnă că v-aţi pierdut unitatea cu lumea din jurul vostru. Dacă aveţi unitatea, când veţi vedea imperfecţiune veţi încerca să o perfecţionaţi, când veţi vedea impuritate veţi încerca să o purificaţi. Dar atunci când unitatea lipseşte, şi vedeţi impuritate sau imperfecţiune, sunteţi obligaţi să deveniţi furioşi.
Dacă este furie adevărată, incontrolabilă, în acel moment mânia v-a atacat cu cea mai mare forţă. Dacă mânia vine din afară, încercaţi să simţiţi că un duşman a intrat în voi. Dacă mânia vine din interior, atunci consideraţi că aţi permis unui inamic să trăiască împreună cu voi şi acum trebuie să-l cuceriţi. Cum? Prin pace.
Atunci când medităm, mintea noastră este inundată de pace, iar când avem pacea minţii, ne putem cuceri mânia. Dacă în fiecare zi puteţi medita timp de zece-cincisprezece minute pentru pace, veţi vedea că de fiecare dată când cineva vă face ceva rău, imediat pacea voastră va putea să-l absoarbă. Este posibil să fiţi îndreptăţiţi să fiţi mânioşi pe cineva, dar voi ştiţi că devenind furioşi pe acel cineva nu veţi face decât să vă pierdeţi preţioasa pace a minţii.
Atunci când inima mea de pace visează,
Viaţa mea de beatitudine cântă.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu