Atunci când aveţi într-adevăr ceva de oferit lumii, puteţi deveni cu adevărat umili. Un copac atunci când nu are nici un fruct de oferit, rămâne drept. Dar atunci când el este încărcat cu fructe, se apleacă. Dacă voi sunteţi doar mândrie şi ego, atunci nimeni nu va putea să primească ceva de valoare de la voi. Atunci când aveţi umilinţă autentică, este un semn că aveţi ceva de oferit umanităţii.
Cum puteţi deveni umili? Puteţi medita asupra unui copac. Când el îşi oferă fructele lumii, se apleacă în jos cu cea mai mare umilinţă. Atunci când oferă umbră sau protecţie, el le oferă tuturor fără a ţine cont de bogăţia, rang, sau capacitate. Când face flori şi fructe, îşi lasă crăcile în jos şi împarte fructele lui cu lumea.
Priviţi la Mama-Pământ, care ne protejează, ne hrăneşte şi ne oferă adăpost în toate modurile posibile. Câte lucruri rele nu au fost făcute Mamei-Pământ! Şi cu toate astea ea este încă plină de iertare. Chiar în faţa noastră putem vedea umilinţa unui pâlc de iarbă. Atunci când vedem iarba cu ochii noştri umani, considerăm că este vorba despre ceva lipsit de importanţă. Toată lumea poate călca pe ea. Dar atunci când o vedem cu ochii interiori, realizăm cât de măreaţă este. Dimineaţa devreme când vedem rouă pe iarbă, ne spunem „ O, cât de frumos arată!” Câteva ore mai târziu s-ar putea să călcăm pe ea; şi totuşi iarba nu se plânge şi nici nu se revoltă. Dacă putem merge uşurel pe iarbă, putem avea sentimentul unităţii cu Mama-Pământ. Când avem capacitatea interioară de a aprecia iarba spunem „O cât de umilă şi plină de dăruire-de-sine este!”
Precum un copac mă voi apleca.
Precum un munte voi ierta şi voi ţine capul sus.
Precum o mamă voi rămâne mereu treaz.
Precum inima voi adora mereu.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu