La şcoală, elevii luau mâncare de acasă pentru a mânca la prânz Într-o zi Ramesh şi-a dat seama că prietenul său Gopal nu a mâncat nimic la prânz în ultimele zile. Ramesh a mers la prietenul său şi l-a întrebat de ce nu şi-a adus nimic de mâncare. Gopal a spus: „ Mama nu a putut să îmi dea nimic. Ea a spus că nu avem nimic acasă.”
Ramesh a spus, „ Nu îţi face griji, vom împărţi mâncarea mea.”
„ Nu, nu pot să îţi mănânc mâncarea,” a spus Gopal.
„ Sigur că poţi,” a insistat Ramesh. „ Părinţii mei îmi dau mai multă hrană decât am nevoie.” În cele din urmă, Gopal a fost de acord şi timp de câteva săptămâni cei doi copii au împărţit la prânz mâncarea lui Ramesh.
Într-o zi Gopal nu a mai venit la şcoală. Ramesh era îngrijorat. Când el l-a întrebat pe învăţător de ce prietenul lui nu mai vine la şcoală, acesta i-a spus, „ El provine dintr-o familie săracă. Părinţii lui nu îşi permit să plătească taxele şcolare. De aceea el nu mai poate veni la şcoală.”
Ramesh s-a întristat pentru prietenul său. Când orele s-au terminat, el a luat adresa lui Gopal de la învăţătorul său şi a mers la Gopal acasă. Ramesh şi-a implorat prietenul să vină înapoi la şcoală, spunând că îi va ruga pe părinţii lui să plătească taxele. Părinţii lui Gopal au fost adânc impresionaţi de bunătatea lui Ramesh, şi Gopal a început să meargă din nou la şcoală.
Tatăl lui Gopal era un om bătrân. În câţiva ani el muri. Familia sa sărăci de tot, şi Ramesh îi întreţinu cu banii lui. Când sora lui Gopal a fost lovită de o boală gravă, familia nu şi-a putut permite să plătească nota la spital. Iarăşi Ramesh i-a salvat. El era în toate felurile prietenul şi gardianul familiei lui Gopal.
Atât Gopal cât şi Ramesh şi-au terminat liceul şi au mers la colegiu. Într-o zi Gopal i-a spus lui Ramesh, „A spune că inima mea este plină de recunoştinţă pentru tine este de la sine înţeles. Te iubesc mai mult decât îmi iubesc propria viaţă.”
Ramesh i-a răspuns, „Prietenul meu, dacă tu mă iubeşti, asta e mai mult decât suficient pentru mine. Nu trebuie să mă iubeşti mai mult decât propria ta viaţă.”
Gopal a spus, „Dar o fac şi vreau să-ţi dovedesc.” Apoi el scoase briceagul său şi se tăie la mână. Normal că braţul său începu să sângereze. Gopal puse câteva picături de sânge la picioarele lui Ramesh.
Ramesh a început să plângă, „Ce faci, ce faci? El atinse tăietura de pe braţul lui Gopal şi puse câteva picături de sânge pe propria lui inimă, spunând: „Acesta este locul potrivit pentru sângele vieţii tale. Eu îţi dau bogăţia mea pământească sub forma averii materiale. Tu îmi oferi dragostea inimii tale, care este bogăţie cerească dincolo de orice măsură.”
Dragostea unui moment
Poate şi va face Lumea perfectă.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu