Ciclonul

Odată un cuplu din clasa de mijloc din Calcuta, călătorea în Europa pe o navă mare. După câteva zile, un ciclon s-a pornit dintr-o dată şi a început să plouă foarte tare. Multe bărci mici s-au scufundat. Pasagerii de pe vasul lor au stârnit o mare panică deoarece nu era nici o şansă ca viaţa lor să fie salvată de la catastrofa iminentă. 

Soţia i-a spus soţului: „Toată lumea plânge deoarece ştim că viaţa noastră poate fi numărată în minute. De ce eşti atât de calm şi liniştit? Nu îţi faci şi tu griji sau probleme? Nu te gândeşti că vom muri în câteva minute? De ce eşti atât de tăcut?” 

Auzind acestea, soţul luă un pistol din bagajul său şi îl îndreptă către soţia sa. Nevasta spuse, „Eşti nebun? Ce faci? Nu e timpul potrivit pentru glume.” 

Soţul zâmbi larg şi spuse, „Iată, tu ştii că cel care a îndreptat pistolul către tine sunt eu soţul tău. Tu eşti sigură că nu te voi ucide datorită dragostei uriaşe pe care ţi-o port. Dumnezeu care este Autorul a tot ceea ce este Bine, este infinit mai plin de compasiune decât sunt eu sau decât aş putea eu vreodată să fiu, iar noi suntem copiii Lui. Ne va distruge El? Dacă eu nu te pot ucide datorită dragostei pe care o am pentru tine, cum ar putea Dumnezeu să ne distrugă? El are Dragoste infinită pentru copiii Săi, deşi noi nu ştim şi nu vom şti niciodată cum lucrează Dragostea şi Compasiunea Lui în şi prin noi. Fie ca Voia Lui Dumnezeu să fie împlinită în felul Său propriu. Astăzi haide să fim observatori, iar mâine haide să participăm la împlinirea Voinţei Lui Cosmice.” 

Imediat ciclonul s-a oprit şi totul a devenit calm şi liniştit. Soţia era atât de mândră de înţelepciunea soţului său.

Sri Chinmoy