Astăzi mi-am amintit, și nu e rar când îmi amintesc ce ne-a spus cândva profesoara de istorie din școala generală... că Nicolae Bălcescu, marele istoric român, aflându-se peste hotare, pe patul de moarte, striga ” România, România, România...” Iar femeia care îl îngrijea, l-a întrebat : ”Cine este România? E cumva iubita ta?” Iar marele Bălcescu i-a răspuns: „Da. Este iubita mea țară.” Iar eu, de unde mă aflu acum, strig asemenea lui Bălcescu : „România,România,România” și plâng asemenea lui. Plâng după iubita mea de care îmi este atât de dor. „ Mi-e dor de tine frumoaso! Căci ca tine alta nu-i. Nu există niciuna în toată această creație care să fie mai mândră și mai umilă în același timp, așa cum numai tu poți fi. Și nu există alta mai blândă și mai dură decât tine. Eu am mai văzut păduri și am mai văzut și flori... am pășit prin câmpuri înflorite, prin păduri înverzite dar flori ca ale tale, păduri ca ale tale, pe lume altele nu-s. Și munții, munții acoperiți de zăpadă pe timp de iarnă și în plină verdeață pe timpul verii, munți ca ai tăi n-am mai găsit.... iar râul, pârâul, izvorul ce curge, în pace se scurge spre marea cea mare, fără de asemănare, o asemenea apă ai doar tu, și o adăpostești în adâncul pădurilor de brazi.... Iar ulițele satului care își spun una alteia istori ce par de mult apuse, se întâlnesc la o răscruce de vânturi și stau cu orele la vorbă să-și istorisească poveștile trecătorilor, poveștile dumeților... Drumeții, oamenii iubitei mele, sunt cei mai frumoși oameni pentru că ei vorbesc limba mamei mele, s-au alăptat la pieptul mamei mele iar viața și-o duc în dragoste față de cea care le-a dat suflarea și vorba... Iar eu mă închin în fața aceluia care vorbește limba mamei mele, căci acela este fratele meu bun, ieșit la muncă încă din fragedă pruncie și gata oricând de luptă să-și apere pământul... pământul, ah pământul!!! Cu câtă dragoste, cu câtă grijă, cu câtă umilință ne hrănește el! Pământul este sfânt! O sfânt Pământ al mamei mele, al tatălui meu, al neam de neamului meu, îngăduiește-mi te rog binecuvântarea de a veni acasă și de a te îmbrățișa iubitule, căci îmi lipsești cum numai aerul îmi poate lipsi... În drumul meu plăpând prin viață, un singur dor am, dorul de-a veni ACASĂ!”
P.S. : Articolul este scris de Luiza, una din fondatoarele proiectului care sta la baza blogului, care in momentul de fata, fortata de conjunctura, ca multi romani de altfel, traieste si munceste, departe de tara, undeva prin Franta, insa care si-a lasat inima in Romania. Chiar daca cei ce conduc aceasta tara, fac destul de greu traiul pe aceste meleaguri, acest pamant are o inima a lui cu totul speciala, si doar cei care au simtit-o stiu ce inseamna dulceata si savoarea ei. De multe ori din pacate apreciam aceaste lucruri, ca intotdeauna atunci cand nu le mai avem. Nu pot sa cred ca acest tărâm deosebit nu are si niste suflete deosebite. Si nu pot sa cred ca daca noi toti cei care ne dam seama si simtim ca aceasta tara are de oferit ceva cu adevarat lumii, suntem uniti si facem eforturi chiar si personale pentru a ne schimba pentru a evolua, nu pot sa cred spuneam ca in cele din urma nu vom izbandi sa aducem schimbarea. Noi trebuie sa fim schimbarea.
P.S. : Articolul este scris de Luiza, una din fondatoarele proiectului care sta la baza blogului, care in momentul de fata, fortata de conjunctura, ca multi romani de altfel, traieste si munceste, departe de tara, undeva prin Franta, insa care si-a lasat inima in Romania. Chiar daca cei ce conduc aceasta tara, fac destul de greu traiul pe aceste meleaguri, acest pamant are o inima a lui cu totul speciala, si doar cei care au simtit-o stiu ce inseamna dulceata si savoarea ei. De multe ori din pacate apreciam aceaste lucruri, ca intotdeauna atunci cand nu le mai avem. Nu pot sa cred ca acest tărâm deosebit nu are si niste suflete deosebite. Si nu pot sa cred ca daca noi toti cei care ne dam seama si simtim ca aceasta tara are de oferit ceva cu adevarat lumii, suntem uniti si facem eforturi chiar si personale pentru a ne schimba pentru a evolua, nu pot sa cred spuneam ca in cele din urma nu vom izbandi sa aducem schimbarea. Noi trebuie sa fim schimbarea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu