Giuvaerul Umilinţei

Egoul meu vorbeşte, 

Umilinţa mea acţionează. 

Umilinţa este adevăratul secret al vieţii spirituale. Atunci când suntem o întruchipare a umilinţei, nici nu subestimăm nici nu supraestimăm viaţa noastră. Umilinţa nu este o chestiune de a atinge picioarele cuiva. Ea este sentimentul unităţii noastre consacrate cu umanitatea. Adevărata umilinţă este o expansiune a conştiinţei noastre. Ea este Viaţa-lui-Dumnezeu din noi. Cu cât mai sus mergem, cu atât mai mare este promisiunea noastră către Supremul din omenire. Cu cât mai multă lumină primim în virtutea umilinţei noastre, cu atât mai mult trebuie să oferim umanităţii. 

Atunci când avem cu adevărat ceva de oferit, şi când vrem să oferim cu o atitudine devotată, imediat umilinţa apare. În timp ce realizăm ceva, trebuie să ne aducem aminte în mod constant să fim umili pentru a fi de un cât mai mare ajutor umanităţii. Doar prin dăruire-de-sine suntem cu adevărat fericiţi. 

În viaţa noastră umană atunci când realizăm ceva, imediat mândria, vanitatea şi multe alte forţe intră în noi. Ne preamărim pe noi înşine până la cer. Sau nesiguranţa apare. Nu contează cât de puternici, cât de bogaţi sau cât de înţelepţi suntem, nu ne vom simţi în totală siguranţă. Dar atunci când practicăm meditaţia în mod regulat şi cu devoţiune, primim pace, lumină şi beatitudine din abundenţă. Când primim aceste calităţi, automat simţim că este datoria noastră să devenim în mod inseparabil unul cu restul lumii. În acel moment, adevărata umilinţă apare.

Sri Chinmoy