Povestea lui Gandhi Buri

Curajul este expresia exterioară a voinţei noastre interioare de neoprit. Puteţi primi curaj de la aspiraţia voastră, dacă puteţi simţi că sunteţi un instrument-erou ales al Supremului. Simplul cuvânt “erou”, conceptul de eroism, vă poate garanta curajul. De asemenea aspiraţia însăşi este curaj. Doar un om curajos poate să aspire. Atunci când avem aspiraţie avem curaj interior. Împotriva curajului interior, chiar şi moartea luptă în zadar. 

În timpul conducerii britanice din India, a trăit odată o femeie foarte patriotă. Ea era o mare admiratoare a distinsului lider indian Mahatma Gandhi; şi numele acestuia reprezenta pentru ea o mare inspiraţie. În ciuda faptului că avea şaptezeci şi trei de ani, a realizat foarte multe lucruri pline de patriotism, care au dat oamenilor din India speranţa că într-o zi englezii vor pleca din ţara lor. Datorită admiraţiei ei pentru Mahatma Gandhi, oamenii au numit-o Gandhi Buri, buri însemnând “bătrâna doamnă”. 

În 1942, Mahatma Gandhi a fost arestat şi toată India era furioasă. Întreaga naţiune a organizat demonstraţii şi striga sloganul “Renunţaţi la India”, slogan care era mesajul lui Mahatma Gandhi pentru guvernul britanic. În ziua de după arestarea lui Gandhi, Gandhi Buri a participat la un marş către postul de poliţie. Oamenii care au participat la acel marş vroiau să dea jos steagul britanic, aflat deasupra clădirii poliţiei şi să-l pună în loc pe cel indian. 

Poliţia a blocat drumul manifestanţilor şi i-a avertizat că dacă vor înainta vor fi împuşcaţi. Toţii participanţii s-au oprit cu excepţia lui Gandhi Buri. Ea a smuls steagul Indiei din mâna unui tânăr care participa la acel marş, şi a alergat către clădire. La început poliţiştii au râs de ea. “Destul” au ţipat ei. “Gata! Fugi de aici femeie bătrână. Nu vrem să te omorâm.” 

Răspunsul imediat a lui Gandhi Buri a fost “Omorâţi-mă! Nu îmi este teamă. Doresc să o eliberez pe Mama mea India!” 

Ea a alergat către scara care conducea către acoperişul clădirii poliţiei. Înainte ca ea să ajungă la scară, poliţia a împuşcat-o. A rămas în continuare în picioare şi a început să cânte sloganul mişcării pentru independenţa Indiei, “Bande Mataram, Bande Mataram, Bande Mataram” – “Mamă ,mă închin în faţa ta.” Apoi a murit. 

Această femeie a fost atât de curajoasă încât şi-a dat viaţa pentru ţara ei. Începând cu acea zi, mulţi dintre cei care au participat la acel marş, şi-au dedicat viaţa eliberării Indiei. 

Dacă suntem suficienţi de sinceri pentru a merge adânc în interior şi pentru a simţi că acest curaj interior ne aparţine, el poate apare în orice moment. Atunci când folosim voinţa de neclintit, pe care o aveam cu uşurinţă la îndemână, putem cuceri însăşi fundaţia fricii. 

Pentru a ne ridica triumfători după fiecare încercare, avem nevoie de curaj interior. Curajul interior reprezintă acceptarea şi împlinirea constantă a Voinţei lui Dumnezeu.
Sri Chinmoy