What we have is wishful thinking, wishful seeking, wishful becoming. Wishful thinking: We think that we shall be great or successful in some way. Wishful seeking: We seek the truth and light in our own way, in the place where we think truth and light must abide. Wishful becoming: This is the most deplorable mistake we make. We want to become something that pleases us. If we want to please ourselves in our own way, then consciously or unconsciously we bring the vital-wolf to the fore.
What we do not have is gratitude. Gratitude is a miracle-action in us. This miracle-action strengthens our physical body, purifies our vital energy, widens our mental vision and intensifies our psychic delight.
The seeker in us tries to be simple, pure, humble, sincere. Every spiritual seeker tries to cultivate these qualities in abundant measure. The easiest and most effective way to cultivate these qualities is to open the gratitude-flower and let it blossom inside our heart petal by petal. How can we do this? Not only do we have to give more importance to what we have, but we also must give all importance to what we do not have.
What we do not have to the breathless inner cry and the measureless
outer smile. If we can develop the breathless inner cry, then
automatically we develop the measureless outer smile.
Either from within we come without, or from without we
dive deep within. We can start our journey either from the soul's
capacity or from the body's capacity. Ultimately these two capacities
have to be united. Needless to say, the soul's capacity is infinitely
greater than the body's capacity. But the little capacity that the body
has, has to be united with the soul's capacity. The body's greatest
capacity is the acceptance of the soul's leadership. If the soul is
accepted as the supreme leader, if the soul gets the opportunity to
guide, mould and shape our destiny, then we get what we do not have
right now: the sweet, pure, breathless, intense inner cry and the sure,
measureless outer smile.
Ce avem si ce nu avem
Ce avem este gandirea plina de dorinta, cautarea plina de dorinta si devenirea plina de dorinta. Gânadirea plina de dorinta: ne gandim ca trebuie sa fim mareti sau sa reusim intr-un fel sau altul. Cautarea plina de dorinta: noi cautam adevarul si lumina in felul nostru propriu, in locul in care credem noi ca ar trebui sa se afle adevarul si lumina. Devenirea plina de dorinta: noi vrem sa devenim ceva care sa ne multumeasca. Aceasta este cea mai deplorabila greseala a noastra. Atunci cand incercam sa ne multumim in felul nostru, constient sau inconstient aducem la suprafata lupul-vital.
Ce nu avem este recunostinta. Recunostinta este un miracol in actiune in noi. Acest miracol in actiune da putere corpului nostru fizic, purifica energia noastra vitala, largeste viziunea noastra mentala si intensifica beatitudinea noastra psihica. Cautatorul din noi incearca sa fie simplu, sincer, pur si smerit. Fiecare cautator spiritual incearca sa cultive aceaste calitati din abundenta. Cea mai usoara si eficienta modalitate de a cultiva aceaste calitati este sa deschidem floarea-recunostintei si sa o lasam sa infloreasca in interiorul inimii noastra petala cu petala. Cum putem sa facem asta? Nu doar trebuie sa dam mai multa importanta la ceea ce avem dar de asemenea trebuie sa dam toata atentia la ceea ce nu avem.
Ce nu avem este plansul interior neobosit si zambetul exterior nemarginit. Daca putem sa dezvoltam plansul interior neobosit atunci in mod automat vom dezvolta si zambetul exterior nemarginit.
Fie din interior venim catre exterior fie din exterior plonjam adanc in interior. Putem incepe calatoria noastra fie plecand de la capacitatea sufletului sau de la capacitatea corpului. In cele din uram cele doua trebuie sa fie unite. Nu mai trebuie sa mentionam ca sufletul are o capacitate infinit mai mare decat cea a corpului. Dar mica capacitate pe care corpul o are trebuie sa fie unita cu cea sufletului. Cea mai mare capacitate a corpului este aceea de a accepta conducerea sufletului. Daca sufletul este acceptat ca lider suprem, daca sufletul are ocazia de a ghida, modela si forma destinul nostru, atunci vom avea ceea ce nu avem in momentul de fata: plânsul interior dulce, pur si intens impreuna cu zambetul exterior stralucitor, limpede si nemarginit.
Sri Chinmoy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu