Înfrângerea îndoielii

Cea mai eficientă metodă de a cuceri îndoiala este aceea de a simţi că sunteţi foarte siguri, întru totul convinşi. Simţiţi cum sunteţi plini de curaj. Întotdeauna încercaţi să vă identificaţi cu ceea ce este pozitiv. Acum s-ar putea să vă identificaţi cu îndoiala, simţind că ea reprezintă realitatea. Dar dacă vă schimbaţi atitudinea, veţi considera că îndoiala şi frica nu reprezintă realitatea; adevărata realitate este credinţa, adevărata realitate este curajul. Cum să faceţi asta? Dacă îndoiala apare, trebuie să vă gândiţi la antidotul ei care este credinţa. Dacă îndoiala intră în mintea voastră, imediat rostiţi cuvântul “credinţă”. Doar spuneţi, “Sunt copilul lui Dumnezeu; deci cum aş putea eu să mă îndoiesc de mine, cum aş putea eu să mă îndoiesc de alţii, cum aş putea eu să mă îndoiesc de Dumnezeu?”

Niciodată nu vom fi capabili să cucerim îndoiala doar prin gânduri inspirate de dorinţe. Trebuie să facem un efort conştient. Dacă ne identificăm cu mintea, nu vom avea puterea să cucerim îndoiala, deoarece mintea însăşi în mod conştient sau inconştient, cultivă îndoiala. Sufletul are mai multă putere decât mintea. Ar trebui să încercăm să ne salvăm cu ajutorul lumini sufletului. În fiecare zi, înainte ca îndoiala să aibă ocazia de a intra în mintea noastră, ar trebui să încercăm să simţim lumina sufletului în noi. De fiecare dată când apare îndoiala, ar trebui să simţim că sufletul nu doar ne protejează, ci ne dă şi o nouă viaţă - o viaţă de credinţă constantă şi abundentă, nu doar în Dumnezeu dar şi în noi înşine.

Dubiul ne va părăsi atunci când simţim că suntem destinaţi să facem ceva pentru Dumnezeu. Primim o putere uriaşă de la cuvântul”destinaţi”. Acest cuvânt aduce un curaj nemărginit. Chiar dacă cineva este slab prin natura lui, dacă i se spune că este destinat să facă ceva pentru Dumnezeu, atunci imediat, din lumea interioară, eroismul vine la suprafaţă. El va lupta împotriva oricăror piedici, cu o tărie şi o determinare interioară care îl vor surprinde. Piedicile s-ar putea să vină la el sub forma impurităţii, obscurităţii, geloziei, fricii sau a dubiului, dar cuvântul “destinat” va zdrobi mândria tuturor forţelor negative. Tot ceea ce este nedivin va trebui să se predea în faţa acestui cuvânt. Deci dacă avem convingerea interioară şi exterioară că suntem destinaţi să-l servim pe Dumnezeu, atunci ţelul poate fi atins cu siguranţă.

CKG