Teama poate exista în toate părţile fiinţei noastre: corpul, vitalul, mintea şi inima noastră. Pentru a ne elibera corpul de frică avem nevoie de experienţele extraordinare ale sufletului nostru. Pentru a ne elibera vitalul de frică, avem nevoie de expansiunea dinamică a sufletului nostru. Pentru a ne elibera mintea de frică, avem nevoie de iluminarea care transformă a sufletului nostru. Şi în cele din urmă, pentru a ne elibera inima de frică, avem nevoie de perfecţiunea care împlineşte a sufletului nostru.
Cea mai mare parte a timpului noi experimentăm frica, teama în minte şi nu în inimă. Inima care aspiră ştie cum să stabilească unitatea ei inseparabilă cu realitatea interioară şi exterioară. Dar mintea sofisticată, plină de îndoieli şi suspiciuni, găseşte dificil să fie de acord cu realitatea care înfloreşte chiar în faţa noastră. Mintea suspectează realitatea din faţa ei. Iar mai apoi, mai mult chiar, vine un timp când mintea, spre marea ei surpriză, se îndoieşte de propriile raţionamente. În acel moment mintea simte o nemulţumire uriaşă. Cândva era judecătorul iar acum ea a devenit o victimă a propriilor judecăţi. Dar inima, chiar de la început, încearcă să se identifice cu realitatea din jurul ei. Prin puterea identificării ei cu realitatea, ea absoarbe ceea ce este realitatea şi ceea ce este susţinut de realitate. Dacă trăim în inima plină de aspiraţie, inima care plânge după realitatea care uneşte şi pătrunde totul, tortura fricii va lua sfârşit cu uşurinţă.
Pentru a cuceri frica minţii, ea trebuie golită în fiecare zi. Mintea este plină de îndoială, obscuritate, ignoranţă, suspiciune şi aşa mai departe. Dimineaţa devreme, în jur de zece minute, încercaţi să nu aveţi nici un gând, fie el bun sau rău, divin sau nedivin. Dacă vă apare vreun gând nu îl lăsaţi să intre. Apoi, după un timp, lăsaţi doar gândurile divine care sunt prietenii voştri să intre. La început s-ar putea să nu ştiţi care gând vă este prieten şi care vă este duşman, aşa că trebuie să fiţi foarte atenţi. Prietenii voştri sunt gândurile divine, gândurile progresiste, gândurile iluminate, care fără îndoială vor cuceri frica din minte. Încercaţi să simţiţi că mintea voastră este precum un vas. Întâi goliţi-l, iar apoi aşteptaţi ca pacea, lumina şi beatitudinea să coboare. Dacă nu veţi goli întâi vasul, atunci pacea, lumina şi fericirea nu vor putea intra.
Nimic nu vă forţează să tremuraţi
Cea mai mare parte a timpului noi experimentăm frica, teama în minte şi nu în inimă. Inima care aspiră ştie cum să stabilească unitatea ei inseparabilă cu realitatea interioară şi exterioară. Dar mintea sofisticată, plină de îndoieli şi suspiciuni, găseşte dificil să fie de acord cu realitatea care înfloreşte chiar în faţa noastră. Mintea suspectează realitatea din faţa ei. Iar mai apoi, mai mult chiar, vine un timp când mintea, spre marea ei surpriză, se îndoieşte de propriile raţionamente. În acel moment mintea simte o nemulţumire uriaşă. Cândva era judecătorul iar acum ea a devenit o victimă a propriilor judecăţi. Dar inima, chiar de la început, încearcă să se identifice cu realitatea din jurul ei. Prin puterea identificării ei cu realitatea, ea absoarbe ceea ce este realitatea şi ceea ce este susţinut de realitate. Dacă trăim în inima plină de aspiraţie, inima care plânge după realitatea care uneşte şi pătrunde totul, tortura fricii va lua sfârşit cu uşurinţă.
Pentru a cuceri frica minţii, ea trebuie golită în fiecare zi. Mintea este plină de îndoială, obscuritate, ignoranţă, suspiciune şi aşa mai departe. Dimineaţa devreme, în jur de zece minute, încercaţi să nu aveţi nici un gând, fie el bun sau rău, divin sau nedivin. Dacă vă apare vreun gând nu îl lăsaţi să intre. Apoi, după un timp, lăsaţi doar gândurile divine care sunt prietenii voştri să intre. La început s-ar putea să nu ştiţi care gând vă este prieten şi care vă este duşman, aşa că trebuie să fiţi foarte atenţi. Prietenii voştri sunt gândurile divine, gândurile progresiste, gândurile iluminate, care fără îndoială vor cuceri frica din minte. Încercaţi să simţiţi că mintea voastră este precum un vas. Întâi goliţi-l, iar apoi aşteptaţi ca pacea, lumina şi beatitudinea să coboare. Dacă nu veţi goli întâi vasul, atunci pacea, lumina şi fericirea nu vor putea intra.
Nimic nu vă forţează să tremuraţi
Într-o sclavie lipsită de speranţă.
Trebuie doar să îmbrăcaţi
Trebuie doar să îmbrăcaţi
Curajul-aspiraţie oferit-de-Dumnezeu.
CKG
CKG
Dupa mine teama este un sentiment de indoiala izvorat din parcurgera unui drum necunoscut. Hominidul este o Creatie Divina caruia se pare i s-a dat acceptul evolutiei spre Lumina. Unii considera Lumina precum un elixir al Binefacerii, altii care isi cunosc trecutul considera lumina precum o apropiere inevitabila a descoperirii adevaratului lor caracter, pe care l-au primit si l-au cizelat pana la perfectiune in intrupari succesive.Acel lucru l-au facut la adapoastul intunericului, fiind convinsi ca NIMENI nu va descoperi Adevaratul lor suflet.Jocul la doua capete s-a apropiat de linia de finis. Acum intunericul e doar o amintire, iar reflectoarele Luminii Divine releva cu fiecare scanare o intrupare hidoasa.O hidra ce si-a construit imaginea prin minciuna. prin fals, prin nimicnicie. Pentru asemenea caractere teama, anguasa e prezenta la fiecare adiere, la fiecare scartait. E frica de sfarsit.Matricea lor e una hidoasa.Va fi sparta pe Veci. Ei stiu acest lucru, foarte exact, caci absolut TOTI au fost deja Judecati Divin, li s-a mai dat un pic de ragaz sa se mai bucure in ghilimele de rezultatele evidente in care au ajuns evolutiv.Multi si-au ratat intruparea, fiind suflete ce au ales bogatia, minciuna, averile. Acum cand au aflat ceea ce nu stiau, au remuscari. Stiu ca au gresit, si considera ca ei vor fi vesnici, ca Lumina Galbena Aurie va fi milostiva cu ei, cand vor plange precum copii in genunchi, cerand indurare.Teama ca vor fi sparti precum oalele de lut de toiagul de fier al Divinitatii ii inspaimanta. Namaste.defendia
RăspundețiȘtergere