Spiritualitatea nu poate fi obţinută cu forţa. Nu putem forţa lumina spirituală să coboare. Atunci când coboară de una singură, doar prin puterea aspiraţiei noastre vom fi capabili să o primim. Dacă încercăm să tragem lumină dincolo de capacitatea receptivităţii noastre, vasul nostru interior se va sparge. Cum primim această lumină din înalt? Cum ne lărgim conştiinţa astfel încât receptivitatea noastră să crească? Răspunsul este meditaţia.
Meditaţia nu înseamnă doar a sta în tăcere timp de cinci sau zece minute. Ea cere un efort conştient. Trebuie să ne calmăm şi să ne liniştim mintea. În acelaşi timp ea trebuie să fie vigilentă astfel încât să nu permită nici unui gând sau dorinţe să intre. Atunci când putem să ne facem mintea calmă şi liniştită, simţim cum o nouă creaţie se iveşte în interiorul nostru. Când mintea este liberă şi liniştită şi întreaga noastră existenţă devine asemenea unui vas gol, fiinţă noastră interioară poate invoca pace, lumină şi beatitudine infinită pentru a intra în acest vas şi a-l umple. Aceasta este meditaţia.
Meditaţia este limbajul lui Dumnezeu. Dacă dorim să aflăm Voia lui Dumnezeu în viaţa noastră, dacă dorim ca Dumnezeu să ne ghideze să ne formeze şi să se împlinească pe El Însuşi în şi prin noi, atunci meditaţia este limbajul pe care trebuie să-l folosim.
Când considerăm că noi suntem cei care încercăm să medităm, meditaţia pare complicată. Dar adevărata meditaţie nu este realizată de noi. Ea este făcută de Pilotul nostru Interior, Supremul, care meditează în mod constant în şi prin noi. Noi suntem doar vasul şi îi permitem să ne umple cu întreaga Lui Conştiinţă. Începem cu efortul nostru personal, dar odată ce mergem adânc în interior, vedem că nu efortul nostru personal este cel care ne permite să intrăm în meditaţie. Supremul este cel care meditează în şi prin noi cu acordul şi conştienţa noastră.
Fiecare suflet personal are modul său de a medita. Modul meu de a medita nu vi se va potrivi vouă, iar modul vostru de a medita nu mi se va potrivi mie. Există mulţi căutători a căror meditaţie nu este fructuoasă deoarece nu fac meditaţia care li se potriveşte. Dacă nu aveţi un Maestru spiritual care vă poate ghida, atunci trebuie să mergeţi adânc în interior şi să vă primiţi meditaţia din colţul cel mai adânc al inimii.
Aceasta este foarte dificil pentru un începător. Trebuie să mergeţi adânc, adânc şi să vedeţi dacă auziţi o voce un gând sau o idee. Apoi trebuie să intraţi adânc în această voce sau gând şi să vedeţi dacă vă dă un sentiment de bucurie sau pace interioară, unde nu există întrebări, probleme sau îndoieli. Doar când aveţi acest tip de sentiment, puteţi şti că vocea pe care aţi auzit-o este adevărata voce interioară care vă va ajuta în viaţa spirituală.
Dar dacă aveţi un învăţător care este un suflet realizat, privirea lui tăcută vă va învăţa cum să meditaţi. Un Maestru nu trebuie să explice în exterior cum să meditaţi, sau să vă dea o tehnică specială de meditaţie ci el pur şi simplu va medita asupra voastră şi în interior vă va învăţa cum să meditaţi. Sufletul vostru va intra în sufletul său şi va învăţa de la acesta. Toţi Maeştri spirituali adevăraţi învaţă meditaţia în tăcere.
Scopul ultim al meditaţiei este să stabilească unitatea noastră conştientă cu Dumnezeu. Noi toţi suntem copii lui Dumnezeu, dar în momentul de faţă nu avem această unitate conştientă cu Dumnezeu. Cineva s-ar putea să creadă în Dumnezeu, dar această credinţă nu este o realitate în viaţa lui. El crede în Dumnezeu doar datorită faptului că anumiţi sfinţi sau yoghini sau Maeştri spirituali au spus că există un Dumnezeu, sau pentru că a citit despre Dumnezeu în cărţi spirituale. Dar dacă practicăm meditaţia, vine o zi când stabilim unitatea noastră conştientă cu Dumnezeu. Atunci Dumnezeu ne dă beatitudinea lumina şi pacea lui infinită, iar noi creştem în această beatitudine, lumină şi pace infinită.
CKG
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu