Mintea tăcută

Uneori trebuie să rămân tăcut,  

Căci este singura cale  

De a cunoaşte puţin mai mult,  

De a gândi puţin mai înţelept,  

De a deveni puţin mai perfect,

 Şi de a-l revendica pe Dumnezeu puţin mai curând.

Liniştind mintea

Nu contează ce cale de meditaţie urmaţi, prima sarcină înainte de orice este să încercaţi să aveţi o minte calmă şi liniştită. Dacă mintea hoinăreşte tot timpul, dacă este tot timpul o victimă a gândurilor lipsite de milă, atunci nu veţi face nici un progres. Mintea trebuie să fie calmă şi liniştită astfel încât atunci când lumina coboară de sus, să fiţi pe deplin conştienţi de ea. Prin observarea şi acceptarea voastră conştientă a luminii, veţi intra într-o meditaţie profundă şi veţi vedea purificarea, transformarea şi iluminarea vieţii voastre.

Cum să aveţi o minte calmă şi liniştită? Mintea are propria ei putere, şi acum această putere este mai puternică decât râvna şi determinarea voastră de a medita. Dar dacă puteţi obţine ajutorul inimii, atunci în mod gradual veţi fi capabili să vă controlaţi mintea. Inima, la rândul ei, primeşte asistenţă continuă din partea sufletului, care este doar lumină şi putere.





Golind mintea



Nu trebuie să consideraţi că atunci când mintea vă este goală veţi deveni un prost sau veţi acţiona precum un idiot. Aceasta nu este adevărat. Dacă puteţi să vă păstraţi mintea calmă şi liniştită timp de zece sau cincisprezece minute, o nouă lume se va naşte în voi. Aceasta este rădăcina întregului progres spiritual. În momentul de faţă puteţi să vă păstraţi mintea calmă şi liniştită doar timp de câteva secunde, sau pentru un minut, dar dacă puteţi să vă menţineţi calmul, echilibrul şi liniştea timp de jumătate de oră sau chiar cincisprezece minute, vă asigur că în interiorul acestei linişti va creşte o nouă lume de putere şi lumină extraordinară.

Atunci când nu aveţi nici un gând în minte vă rog să nu consideraţi că sunteţi cu totul pierduţi. Dimpotrivă, simţiţi că ceva divin se pregăteşte în natura voastră pură care aspiră. Nu puteţi aştepta rezultate imediate. Fermierul plantează seminţele iar apoi aşteaptă; niciodată el nu se aşteaptă ca recolta să crească dintr-o dată. Este nevoie de câteva săptămâni sau de câteva luni pentru ca sămânţa să germineze. Mintea voastră poate fi asemenea unui pământ fertil. Dacă plantaţi sămânţa liniştei şi a echilibrului şi o cultivaţi cu răbdare, mai devreme sau mai târziu trebuie să culegeţi recolta iluminării.

Mintea nu este necesară pentru meditaţie, deoarece gânditul şi meditaţia sunt lucruri absolut diferite. Atunci când medităm nu gândim deloc. Ţinta meditaţiei este aceea de a ne elibera de gânduri. Gândul este precum un punct pe o tablă. Fie el bun sau rău, se află acolo. Doar atunci când nu se află nici un gând acolo de orice fel ar fi el, putem creşte întru cea mai înaltă realitate. Chiar şi în meditaţia profundă gândurile pot intra, dar nu în meditaţia cea mai înaltă cea mai profundă. În meditaţia cea mai înaltă va fi doar lumină.



Dacă puteţi să vă liniştiţi, în mod gradat şi continuu, mintea agitată, Dumnezeu îşi va deschide imediat cu bucurie Inima Lui infinită.



Dincolo de minte



În lumină, viziunea şi realitatea sunt una. Voi staţi acolo, iar eu stau aici. Hai să spunem că eu sunt viziunea şi voi sunteţi realitatea. Pentru a vă cunoaşte trebuie să mă uit la voi şi să intru în voi. Dar în meditaţia cea mai înaltă realitatea şi viziunea sunt una. Unde vă aflaţi voi mă aflu şi eu, unde mă aflu eu vă aflaţi şi voi. Noi suntem una. De aceea în meditaţia cea mai înaltă nu avem nevoie de gânduri. În meditaţia cea mai înaltă, cel care cunoaşte şi obiectul cunoaşterii sunt una.

Chiar şi reflecţia care este o formă introspectivă de gândire, este mult departe de vastitatea meditaţiei. În momentul în care începem să gândim, ne jucăm cu limitarea şi robia. Gândurile noastre, nu contează cât de dulci şi delicioase sunt pe moment, pe termen lung sunt distructive şi dureroase deoarece ele ne limitează şi ne leagă. În mintea care gândeşte nu există nici o realitate. În fiecare moment construim o lume, pentru ca în momentul următor să o distrugem. Mintea are propriul ei scop, dar în viaţa spirituală noi trebuie să mergem mult dincolo de minte, acolo unde se află pacea, înţelepciunea şi lumina eternă. Când mergem dincolo de gândire cu ajutorul aspiraţiei şi meditaţiei, doar atunci putem vedea şi ne putem bucura totodată de Realitatea şi Viziunea lui Dumnezeu.

CKG