Î Sunt începător în meditaţie şi nu-mi pot controla gândurile. Cum pot avea o meditaţie bună?
R Dacă eşti un începător, încearcă să laşi doar gândurile divine să intre în tine şi nu şi pe cele nedivine. Cel mai bine este să nu ai nici un gând în timpul meditaţiei, dar este aproape imposibil pentru un începător să aibă o minte lipsită de gânduri. Aşa că poţi începe având gânduri bune: „Vreau să fiu bun, vreau să fiu mai spiritual, doresc să îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, vreau să exist doar pentru El.” Lasă aceste idei să crească în tine. Începe cu una sau două idei divine: „Astăzi voi fi absolut pur. Nu voi permite nici un gând rău, ci doar pacea va intra în mine.” Atunci când laşi un gând divin să crească în interiorul tău, vei vedea cum imediat conştiinţa ta devine mai bună.
Începe cu idei divine: „Astăzi vreau să simt că sunt cu adevărat copilul lui Dumnezeu.” Acesta nu va fi doar un sentiment ci chiar o realitate. Încearcă să simţi cum Fecioara Maria ţine copilul Cristos în braţe. Simte că Mama Divină te ţine pe tine în braţele ei asemenea unui copil. Apoi simte: „Vreau cu adevărat să am înţelepciunea-lumină. Doresc să merg împreună cu Tatăl meu. Oriunde va merge El voi fi cu El. Voi primi Lumină de la El.”
Unii oameni nu au idei de acest fel. Ideile şi gândurile creative nu vin. Este doar un gol. Ai putea întreba ce este mai bine – să ai multe mesaje prosteşti în minte sau să nu ai nici unul. Dar acesta este un mod negativ, inconştient de a medita, care nu are nici un pic de viaţă în el. Acesta nu este mintea tăcută. Nu este productivă. În meditaţia adevărată, mintea este tăcută dar în acelaşi timp este conştientă.
Î Ideal este să respingem toate gândurile în timpul meditaţiei?
R Cel mai bine este să încercaţi să nu permiteţi nici unui gând să intre în mintea voastră, fie el bun sau rău. Este ca şi cum aţi fi în camera voastră şi cineva bate la uşă. Voi nu aveţi nici o idee dacă cel ce bate este un prieten sau un duşman. Gândurile divine sunt adevăraţii voştri prieteni, iar gândurile nedivine sunt duşmanii voştri. Voi vreţi să vă lăsaţi prietenii să intre dar nu ştiţi cine sunt aceştia. Şi chiar dacă ştiţi care vă sunt prietenii, atunci când le deschideţi uşa s-ar putea să vă daţi seama că acolo se află de asemenea şi duşmanii voştri.
Apoi înainte ca prietenii voştri să vă poată trece pragul, duşmanii voştri vor fi intrat deja. E posibil ca chiar să nu observaţi nici un gând nedivin, dar în timp ce gândurile divine intră, gândurile nedivine, asemeni unui hoţ, se vor furişa în secret şi ele înăuntru şi vor crea o confuzie uriaşă. Odată intrate, este foarte greu să le dai afară. Pentru asta este nevoie de puterea unei discipline spirituale solide. Timp de cincisprezece minute puteţi să vă bucuraţi de gânduri spirituale iar apoi, într-o secundă, un gând nedivin va apărea. Aşa că cel mai bun lucru este să nu permiteţi nici un gând în timpul meditaţiei voastre.
A fost un timp când te-am iubit, o lume a gândurilor mele. Dar acum iubesc frumuseţea minţii-tăcute şi puritatea inimii-recunoştinţă.
Adevăraţii tăi prieteni nu vor pleca. Ei se vor gândi, „Ceva nu este în regulă cu el. De obicei el este atât de drăguţ cu noi. Deci trebuie să fie vreun motiv special pentru care nu ne deschide uşa.” Ei au o unitate plină de înţelegere, aşa că vor aştepta la nesfârşit. Dar duşmanii voştri vor aştepta doar câteva minute. Apoi îşi vor pierde răbdarea şi vor spune, „Este sub demnitatea noastră să ne irosim timpul aici.” Aceşti inamici au mândria lor. Ei vor spune, „Cui îi pasă? Cine are nevoie de el? Hai să mergem şi să atacăm pe altcineva.” Dacă nu dai nici o atenţie unei maimuţe, ea în cele din urmă va pleca şi va muşca pe altcineva. Dar prietenii tăi vor spune, „Nu, noi avem nevoie de el, şi el are nevoie de noi. Îl vom aştepta mereu.” Astfel că după câteva minute duşmanii voştri vor pleca. Apoi puteţi deschide uşa şi prietenii voştri cei mai dragi vor fi acolo aşteptându-vă.
Dacă meditaţi cu regularitate şi devoţiune, după un timp veţi deveni puternici în interior. Atunci veţi fi capabili să primiţi cu bucurie gândurile divine şi să alungaţi gândurile nedivine. Dacă primiţi un gând de dragoste, pace sau putere divină veţi permite acelui gând să intre în voi şi să sec dezvolte. Îl veţi lăsa să se joace şi să crească în grădina minţii voastre. În timp ce gândul se joacă şi voi vă jucaţi cu el, veţi vedea cum veţi creşte întru acel gând. Fiecare gând divin pe care îl veţi lăsa înăuntru va crea pentru voi o nouă lume plină de realizare şi vă va încărca întreaga fiinţă de divinitate.
După câţiva ani de meditaţie veţi avea suficientă tărie interioară pentru a lăsa înăuntru chiar şi gândurile nedivine. Atunci când un gând nedivin va intra în mintea voastră, nu îl veţi respinge ci îl veţi transforma. Când cineva nedivin bate la uşa voastră, dacă aveţi suficientă tărie pentru a-l forţa să se comporte corect odată ce intră, atunci puteţi să-i deschideţi uşa. În cele din urmă va trebui să acceptaţi provocarea şi să cuceriţi aceste gânduri rele; altfel ele se vor întoarce şi vă vor deranja mereu.
Sunt atât de mândru de mintea mea. De ce? Pentru că a început să se bucure de lucruri mici: un gând simplu, o inimă pură, o viaţă umilă.
Trebuie să fiţi un olar divin. Dacă olarului îi este teamă să atingă lutul, atunci acesta va rămâne mereu lut şi olarul nu va putea să ofere nimic lumii. Dar dacă olarului nu îi este teamă, el poate transforma lutul în ceva frumos şi folositor. Este datoria voastră să transformaţi gândurile nedivine, dar doar atunci când puteţi face asta în siguranţă.
R Dacă eşti un începător, încearcă să laşi doar gândurile divine să intre în tine şi nu şi pe cele nedivine. Cel mai bine este să nu ai nici un gând în timpul meditaţiei, dar este aproape imposibil pentru un începător să aibă o minte lipsită de gânduri. Aşa că poţi începe având gânduri bune: „Vreau să fiu bun, vreau să fiu mai spiritual, doresc să îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, vreau să exist doar pentru El.” Lasă aceste idei să crească în tine. Începe cu una sau două idei divine: „Astăzi voi fi absolut pur. Nu voi permite nici un gând rău, ci doar pacea va intra în mine.” Atunci când laşi un gând divin să crească în interiorul tău, vei vedea cum imediat conştiinţa ta devine mai bună.
Începe cu idei divine: „Astăzi vreau să simt că sunt cu adevărat copilul lui Dumnezeu.” Acesta nu va fi doar un sentiment ci chiar o realitate. Încearcă să simţi cum Fecioara Maria ţine copilul Cristos în braţe. Simte că Mama Divină te ţine pe tine în braţele ei asemenea unui copil. Apoi simte: „Vreau cu adevărat să am înţelepciunea-lumină. Doresc să merg împreună cu Tatăl meu. Oriunde va merge El voi fi cu El. Voi primi Lumină de la El.”
Unii oameni nu au idei de acest fel. Ideile şi gândurile creative nu vin. Este doar un gol. Ai putea întreba ce este mai bine – să ai multe mesaje prosteşti în minte sau să nu ai nici unul. Dar acesta este un mod negativ, inconştient de a medita, care nu are nici un pic de viaţă în el. Acesta nu este mintea tăcută. Nu este productivă. În meditaţia adevărată, mintea este tăcută dar în acelaşi timp este conştientă.
Î Ideal este să respingem toate gândurile în timpul meditaţiei?
R Cel mai bine este să încercaţi să nu permiteţi nici unui gând să intre în mintea voastră, fie el bun sau rău. Este ca şi cum aţi fi în camera voastră şi cineva bate la uşă. Voi nu aveţi nici o idee dacă cel ce bate este un prieten sau un duşman. Gândurile divine sunt adevăraţii voştri prieteni, iar gândurile nedivine sunt duşmanii voştri. Voi vreţi să vă lăsaţi prietenii să intre dar nu ştiţi cine sunt aceştia. Şi chiar dacă ştiţi care vă sunt prietenii, atunci când le deschideţi uşa s-ar putea să vă daţi seama că acolo se află de asemenea şi duşmanii voştri.
Apoi înainte ca prietenii voştri să vă poată trece pragul, duşmanii voştri vor fi intrat deja. E posibil ca chiar să nu observaţi nici un gând nedivin, dar în timp ce gândurile divine intră, gândurile nedivine, asemeni unui hoţ, se vor furişa în secret şi ele înăuntru şi vor crea o confuzie uriaşă. Odată intrate, este foarte greu să le dai afară. Pentru asta este nevoie de puterea unei discipline spirituale solide. Timp de cincisprezece minute puteţi să vă bucuraţi de gânduri spirituale iar apoi, într-o secundă, un gând nedivin va apărea. Aşa că cel mai bun lucru este să nu permiteţi nici un gând în timpul meditaţiei voastre.
A fost un timp când te-am iubit, o lume a gândurilor mele. Dar acum iubesc frumuseţea minţii-tăcute şi puritatea inimii-recunoştinţă.
Adevăraţii tăi prieteni nu vor pleca. Ei se vor gândi, „Ceva nu este în regulă cu el. De obicei el este atât de drăguţ cu noi. Deci trebuie să fie vreun motiv special pentru care nu ne deschide uşa.” Ei au o unitate plină de înţelegere, aşa că vor aştepta la nesfârşit. Dar duşmanii voştri vor aştepta doar câteva minute. Apoi îşi vor pierde răbdarea şi vor spune, „Este sub demnitatea noastră să ne irosim timpul aici.” Aceşti inamici au mândria lor. Ei vor spune, „Cui îi pasă? Cine are nevoie de el? Hai să mergem şi să atacăm pe altcineva.” Dacă nu dai nici o atenţie unei maimuţe, ea în cele din urmă va pleca şi va muşca pe altcineva. Dar prietenii tăi vor spune, „Nu, noi avem nevoie de el, şi el are nevoie de noi. Îl vom aştepta mereu.” Astfel că după câteva minute duşmanii voştri vor pleca. Apoi puteţi deschide uşa şi prietenii voştri cei mai dragi vor fi acolo aşteptându-vă.
Dacă meditaţi cu regularitate şi devoţiune, după un timp veţi deveni puternici în interior. Atunci veţi fi capabili să primiţi cu bucurie gândurile divine şi să alungaţi gândurile nedivine. Dacă primiţi un gând de dragoste, pace sau putere divină veţi permite acelui gând să intre în voi şi să sec dezvolte. Îl veţi lăsa să se joace şi să crească în grădina minţii voastre. În timp ce gândul se joacă şi voi vă jucaţi cu el, veţi vedea cum veţi creşte întru acel gând. Fiecare gând divin pe care îl veţi lăsa înăuntru va crea pentru voi o nouă lume plină de realizare şi vă va încărca întreaga fiinţă de divinitate.
După câţiva ani de meditaţie veţi avea suficientă tărie interioară pentru a lăsa înăuntru chiar şi gândurile nedivine. Atunci când un gând nedivin va intra în mintea voastră, nu îl veţi respinge ci îl veţi transforma. Când cineva nedivin bate la uşa voastră, dacă aveţi suficientă tărie pentru a-l forţa să se comporte corect odată ce intră, atunci puteţi să-i deschideţi uşa. În cele din urmă va trebui să acceptaţi provocarea şi să cuceriţi aceste gânduri rele; altfel ele se vor întoarce şi vă vor deranja mereu.
Sunt atât de mândru de mintea mea. De ce? Pentru că a început să se bucure de lucruri mici: un gând simplu, o inimă pură, o viaţă umilă.
Trebuie să fiţi un olar divin. Dacă olarului îi este teamă să atingă lutul, atunci acesta va rămâne mereu lut şi olarul nu va putea să ofere nimic lumii. Dar dacă olarului nu îi este teamă, el poate transforma lutul în ceva frumos şi folositor. Este datoria voastră să transformaţi gândurile nedivine, dar doar atunci când puteţi face asta în siguranţă.
CKG
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu