Aspiraţia este plânsul continuu, plânsul care urcă mereu în inima noastră. Putem intra într-o conştiinţă divină cu ajutorul plânsului nostru interior. Acest plânset nu este nici pentru nume nici pentru faimă. Acest plâns este pentru unitatea noastră totală, necondiţionată şi nerezervată cu Dumnezeu care este Pilotul Interior al bărcii vieţii noastre.
Unii oameni au uitat în totalitate de Pilotul Interior. De asemenea, alţii ştiu de existenţa Pilotului Interior, dar nu vor să aibă nici o legătură sau comuniune cu El. Un căutător sincer simte necesitatea comuniunii constante cu Pilotul Interior. El nu se mulţumeşte doar cu faptul de a şti de existenţa lui Dumnezeu în interiorul lui. El vrea să fie în conştiinţa lui Dumnezeu şi să comunice cu El douăzeci şi patru de ore pe zi.
Noi trebuie să facem din Dumnezeu o realitate vie în viaţa de zi cu zi. Trebuie să simţim că prezenţa lui Dumnezeu este de o importanţă capitală. Dacă nu mâncăm în fiecare zi ne înfometăm corpul. Similar, trebuie să simţim că dacă nu ne rugăm şi nu medităm în fiecare zi, ne înfometăm corpul nostru spiritual. Când aspirăm cu lacrimile inimii noastre, vedem cum Dumnezeu vine către noi, coborând din înalt. Este ca şi cum două persoane s-ar întâlni; una este la primul etaj iar cea de a doua este la etajul trei. Noi urcăm la etajul doi, iar Dumnezeu coboară la acelaşi etaj doi. Acolo noi ne întâlnim şi ne împlinim unul pe celălalt.
Scara către etajul al doilea este creată de plânsul inimii noastre. Acesta este plânsul aspiraţiei; şi nu este asemănător cu plânsul datorat comiterii unui lucru greşit. Inima plânge şi tânjeşte precum o flacără mereu arzând către în sus, mereu urcând. Dumnezeu coboară cu Graţia Lui, asemeni unui râu ce curge la vale. Atunci când aspiraţia şi Graţia se întâlnesc, ajungem să experimentăm împlinirea divină a uniunii cu Dumnezeu.
Nu, nu este posibil
Ca un plâns interior
Să rămână neauzit.
-CKG-
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu