Î Trebuie să medităm doar acasă sau putem încerca să medităm oriunde ne-am afla?
R Acum tu eşti doar un începător. Poţi medita cel mai bine doar atunci când eşti singur în camera ta sau în prezenţa Maestrului tău spiritual. Dacă încerci să meditezi în timp ce conduci, mergi sau eşti în metrou, nu vei putea medita prea adânc. Dar, de asemenea, nu este suficient să fii aşezat în faţa altarului tău. În timp ce te afli în faţa altarului tău, trebuie să simţi un altar în interiorul inimii tale, altfel nu vei avea o meditaţie bună. Oriunde te-ai afla atunci când meditezi, trebuie să intri în inima ta, acolo unde poţi vedea şi simţi altarul viu al Supremului. La altarul tău interior eşti sigur şi protejat de forţele divine. Dacă poţi medita în acest altar interior, eşti obligat să faci cel mai rapid progres, pentru că acolo nu va exista nimic care să-ţi stea împotrivă.
După ce vei fi meditat foarte sincer timp de câţiva ani şi vei fi dezvoltat o anumită tărie interioară, vei fi capabil să meditezi oriunde. Chiar dacă eşti în metrou sau mergi pe stradă, nu vei fi deranjat. În cele din urmă trebuie să înveţi cum să poţi avea cea mai înaltă meditaţie şi, în acelaşi timp, să fii conştient de ce se întâmplă în lumea exterioară.
Î În timpul rugăciunii şi meditaţiei, unii oameni se concentrează pe anumite obiecte, precum fotografii sau alte lucruri. Este înţelept din partea lor să depindă de aceste obiecte sau este mai bine să mediteze pe ceva care nu are formă, ceva pe care nu-l pot vedea?
R Atunci când meditează pe ceva, ei nu venerează acel obiect ca fiind Dumnezeu. Ei doar primesc inspiraţie de la acesta. Privesc o lumânare şi văd flacăra, dar nu consider flacăra ca fiind Dumnezeu. Ci o consider ca o sursă de inspiraţie. Această flacără mă inspiră şi îmi creşte aspiraţia astfel încât aceasta să se poată ridica prin plânsul său interior arzător. Pot păstra o floare în faţa mea când meditez. Ea nu este Dumnezeu, deşi în interiorul florii se află Dumnezeu. Însă floarea mă inspiră şi îmi oferă puritate. De asemenea pot arde beţişoare parfumate. Beţişorul nu este Dumnezeu pentru mine, dar el îmi dă un sentiment de puritate, şi mă ajută în progresul meu spiritual.
Tot ceea ce simt că mă inspiră ar trebui să folosesc pentru a-mi creşte aspiraţia, fie că este vorba de o fotografie, o lumânare sau o floare. Căci atunci când inspiraţia şi aspiraţia mea cresc, simt că am făcut încă un pas către ţelul meu. Dar lumânarea sau fotografia sau floarea nu sunt obiectul adoraţiei mele.
Î În cele din urmă, atunci când îl vom realiza pe Dumnezeu, vor dispărea toate aceste lucruri?
R Când devenim experţi în viaţa de aspiraţie, nici o formă exterioară nu va rămâne. Vom deveni una cu Cel Fără de Formă. Dar la început este necesar să ne apropiem de Dumnezeu prin formă. La început un copil citeşte cu glas tare. El trebuie să-şi convingă părinţii, şi pe el însuşi că citeşte cuvintele. Dacă nu citeşte cu glas tare, el simte că nu citeşte. Dar apoi, el şi părinţii săi ştiu că poate citi cu adevărat, astfel că forma exterioară poate să dispară. Dar aceste forme exterioare sunt de o importanţă extraordinară în stadiile de început ale căutătorului. În final ele vor pleca atunci când nu mai sunt necesare.
Î Este bine să medităm după ce am mâncat, sau este de dorit să postim?
R Nu este bine să medităm după ce am luat masa. Corpul are mii de nervi spirituali subtili. Aceşti nervi se îngreunează după o masă serioasă şi nu vă vor permite să aveţi cel mai înalt tip de meditaţie. Corpul va fi greu, conştiinţa va fi grea, nervii vor fi grei şi meditaţia voastră nu va fi bună. Când meditaţi cu adevărat, veţi simţi că întreaga voastră existenţă zboară, asemenea unei păsări, sus, mai sus, tot mai sus. Dar atunci când conştiinţa voastră este îngreunată nu puteţi urca în meditaţie.
De aceea este întotdeauna recomandabil să medităm cu stomacul gol. Cel puţin două ore ar trebui să treacă între masă şi momentul în care vă aşezaţi să meditaţi. Dar dacă vă este cu adevărat foarte foame atunci când mergeţi să meditaţi, meditaţia voastră nu vă va satisface. Foamea voastră asemenea unei maimuţe vă va sâcâi. În acest caz, este recomandabil să beţi doar un pahar cu lapte sau suc înainte de a medita.
Dar a ne abţine de la a mânca înainte de meditaţie nu este acelaşi lucru cu a posti. Postitul nu este necesar pentru meditaţie. Prin post puteţi să vă purificaţi într-o anumită măsură. Odată pe lună, dacă doriţi puteţi să postiţi timp de o zi pentru a vă purifica existenţa de agresiunea exterioară şi lăcomie. Dar postind în mod frecvent, mai degrabă vă apropiaţi de moarte decât de Dumnezeu. Postul nu este răspunsul pentru purificare de sine. Răspunsul este meditaţia însufleţită şi constantă, dragostea nerezervată pentru Dumnezeu şi abandonul necondiţionat faţă de Dumnezeu.
Î Este necesar să fii vegetarian pentru a duce o viaţa spirituală?
R Regimul vegetarian joacă un anumit rol în viaţa spirituală. Puritatea este de o importanţă colosală pentru un aspirant. Această puritate trebuie să o realizăm în corp, în vital şi în minte. Atunci când mâncăm carne, conştiinţa agresivă a animalelor intră în noi. Nervii noştri devin agitaţi şi neliniştiţi, şi acesta poate fi în opoziţie cu meditaţia. Dacă un căutător nu renunţă la a mânca carne, în general el nu poate avea experienţe sau viziuni subtile.
A fost un moment când conştiinţa animală a fost necesară pentru a merge înainte. Animalele sunt prin natura lor agresive dar, în acelaşi timp există un anumit impuls dinamic către înainte în conştiinţa animală. Dacă nu am fi avut calităţi animalice, am fi rămas inerţi, ca şi copacii, sau am fi rămas în conştiinţa mineralelor unde nu există creştere sau mişcare. Dar din păcate conştiinţa animală conţine de asemenea şi multe calităţi distructive, întunecate. Acum noi am intrat în viaţa spirituală, astfel că rolul conştiinţei animale nu mai este necesar în viaţa noastră. Din conştiinţa animală am intrat în conştiinţa umană, iar acum încercăm să intrăm în conştiinţa divină.
Calităţile fructelor şi vegetalelor ne vor ajuta să instalăm în viaţa noastră interioară şi exterioară puritatea, simplitatea, blândeţea şi bunătatea. Dacă suntem vegetarieni aceasta ne ajută fiinţa interioară să-şi întărească propria existenţă. În interior ne rugăm şi medităm; în exterior hrana pe care o luăm de la Mama-Pământ ne ajută de asemenea, oferindu-ne nu doar energie dar şi aspiraţie.
Unii oameni consideră că prin carne ei primesc putere. Dar dacă vor merge adânc în interior, ar putea descoperi că ideea lor despre carne este cea care le dă putere. Se poate schimba această idee şi se poate considera că energia spirituală care se răspândeşte în tot corpul este cea care oferă putere. Această energie provine atât din meditaţie cât şi dintr-o hrănire corectă. Puterea care se poate obţine din aspiraţie şi meditaţie este infinit mai puternică decât puterea care se primeşte din carne.
Mulţi căutători spirituali au ajuns la concluzia că un vegetarian poate face un progres mai rapid în viaţa spirituală. Dar împreună cu regimul vegetarian este necesar rugăciunea şi meditaţia. Dacă cineva are aspiraţie, regimul vegetarian îl va ajuta în mod considerabil; puritatea corpului va ajuta aspiraţia interioară să devină mai intensă şi mai însufleţită. Dar din nou, dacă cineva nu este vegetarian asta nu înseamnă neapărat că el nu va putea face progres spiritual sau că nu îl va putea realiza pe Dumnezeu.
R Acum tu eşti doar un începător. Poţi medita cel mai bine doar atunci când eşti singur în camera ta sau în prezenţa Maestrului tău spiritual. Dacă încerci să meditezi în timp ce conduci, mergi sau eşti în metrou, nu vei putea medita prea adânc. Dar, de asemenea, nu este suficient să fii aşezat în faţa altarului tău. În timp ce te afli în faţa altarului tău, trebuie să simţi un altar în interiorul inimii tale, altfel nu vei avea o meditaţie bună. Oriunde te-ai afla atunci când meditezi, trebuie să intri în inima ta, acolo unde poţi vedea şi simţi altarul viu al Supremului. La altarul tău interior eşti sigur şi protejat de forţele divine. Dacă poţi medita în acest altar interior, eşti obligat să faci cel mai rapid progres, pentru că acolo nu va exista nimic care să-ţi stea împotrivă.
După ce vei fi meditat foarte sincer timp de câţiva ani şi vei fi dezvoltat o anumită tărie interioară, vei fi capabil să meditezi oriunde. Chiar dacă eşti în metrou sau mergi pe stradă, nu vei fi deranjat. În cele din urmă trebuie să înveţi cum să poţi avea cea mai înaltă meditaţie şi, în acelaşi timp, să fii conştient de ce se întâmplă în lumea exterioară.
Î În timpul rugăciunii şi meditaţiei, unii oameni se concentrează pe anumite obiecte, precum fotografii sau alte lucruri. Este înţelept din partea lor să depindă de aceste obiecte sau este mai bine să mediteze pe ceva care nu are formă, ceva pe care nu-l pot vedea?
R Atunci când meditează pe ceva, ei nu venerează acel obiect ca fiind Dumnezeu. Ei doar primesc inspiraţie de la acesta. Privesc o lumânare şi văd flacăra, dar nu consider flacăra ca fiind Dumnezeu. Ci o consider ca o sursă de inspiraţie. Această flacără mă inspiră şi îmi creşte aspiraţia astfel încât aceasta să se poată ridica prin plânsul său interior arzător. Pot păstra o floare în faţa mea când meditez. Ea nu este Dumnezeu, deşi în interiorul florii se află Dumnezeu. Însă floarea mă inspiră şi îmi oferă puritate. De asemenea pot arde beţişoare parfumate. Beţişorul nu este Dumnezeu pentru mine, dar el îmi dă un sentiment de puritate, şi mă ajută în progresul meu spiritual.
Tot ceea ce simt că mă inspiră ar trebui să folosesc pentru a-mi creşte aspiraţia, fie că este vorba de o fotografie, o lumânare sau o floare. Căci atunci când inspiraţia şi aspiraţia mea cresc, simt că am făcut încă un pas către ţelul meu. Dar lumânarea sau fotografia sau floarea nu sunt obiectul adoraţiei mele.
Î În cele din urmă, atunci când îl vom realiza pe Dumnezeu, vor dispărea toate aceste lucruri?
R Când devenim experţi în viaţa de aspiraţie, nici o formă exterioară nu va rămâne. Vom deveni una cu Cel Fără de Formă. Dar la început este necesar să ne apropiem de Dumnezeu prin formă. La început un copil citeşte cu glas tare. El trebuie să-şi convingă părinţii, şi pe el însuşi că citeşte cuvintele. Dacă nu citeşte cu glas tare, el simte că nu citeşte. Dar apoi, el şi părinţii săi ştiu că poate citi cu adevărat, astfel că forma exterioară poate să dispară. Dar aceste forme exterioare sunt de o importanţă extraordinară în stadiile de început ale căutătorului. În final ele vor pleca atunci când nu mai sunt necesare.
Î Este bine să medităm după ce am mâncat, sau este de dorit să postim?
R Nu este bine să medităm după ce am luat masa. Corpul are mii de nervi spirituali subtili. Aceşti nervi se îngreunează după o masă serioasă şi nu vă vor permite să aveţi cel mai înalt tip de meditaţie. Corpul va fi greu, conştiinţa va fi grea, nervii vor fi grei şi meditaţia voastră nu va fi bună. Când meditaţi cu adevărat, veţi simţi că întreaga voastră existenţă zboară, asemenea unei păsări, sus, mai sus, tot mai sus. Dar atunci când conştiinţa voastră este îngreunată nu puteţi urca în meditaţie.
De aceea este întotdeauna recomandabil să medităm cu stomacul gol. Cel puţin două ore ar trebui să treacă între masă şi momentul în care vă aşezaţi să meditaţi. Dar dacă vă este cu adevărat foarte foame atunci când mergeţi să meditaţi, meditaţia voastră nu vă va satisface. Foamea voastră asemenea unei maimuţe vă va sâcâi. În acest caz, este recomandabil să beţi doar un pahar cu lapte sau suc înainte de a medita.
Dar a ne abţine de la a mânca înainte de meditaţie nu este acelaşi lucru cu a posti. Postitul nu este necesar pentru meditaţie. Prin post puteţi să vă purificaţi într-o anumită măsură. Odată pe lună, dacă doriţi puteţi să postiţi timp de o zi pentru a vă purifica existenţa de agresiunea exterioară şi lăcomie. Dar postind în mod frecvent, mai degrabă vă apropiaţi de moarte decât de Dumnezeu. Postul nu este răspunsul pentru purificare de sine. Răspunsul este meditaţia însufleţită şi constantă, dragostea nerezervată pentru Dumnezeu şi abandonul necondiţionat faţă de Dumnezeu.
Î Este necesar să fii vegetarian pentru a duce o viaţa spirituală?
R Regimul vegetarian joacă un anumit rol în viaţa spirituală. Puritatea este de o importanţă colosală pentru un aspirant. Această puritate trebuie să o realizăm în corp, în vital şi în minte. Atunci când mâncăm carne, conştiinţa agresivă a animalelor intră în noi. Nervii noştri devin agitaţi şi neliniştiţi, şi acesta poate fi în opoziţie cu meditaţia. Dacă un căutător nu renunţă la a mânca carne, în general el nu poate avea experienţe sau viziuni subtile.
A fost un moment când conştiinţa animală a fost necesară pentru a merge înainte. Animalele sunt prin natura lor agresive dar, în acelaşi timp există un anumit impuls dinamic către înainte în conştiinţa animală. Dacă nu am fi avut calităţi animalice, am fi rămas inerţi, ca şi copacii, sau am fi rămas în conştiinţa mineralelor unde nu există creştere sau mişcare. Dar din păcate conştiinţa animală conţine de asemenea şi multe calităţi distructive, întunecate. Acum noi am intrat în viaţa spirituală, astfel că rolul conştiinţei animale nu mai este necesar în viaţa noastră. Din conştiinţa animală am intrat în conştiinţa umană, iar acum încercăm să intrăm în conştiinţa divină.
Calităţile fructelor şi vegetalelor ne vor ajuta să instalăm în viaţa noastră interioară şi exterioară puritatea, simplitatea, blândeţea şi bunătatea. Dacă suntem vegetarieni aceasta ne ajută fiinţa interioară să-şi întărească propria existenţă. În interior ne rugăm şi medităm; în exterior hrana pe care o luăm de la Mama-Pământ ne ajută de asemenea, oferindu-ne nu doar energie dar şi aspiraţie.
Unii oameni consideră că prin carne ei primesc putere. Dar dacă vor merge adânc în interior, ar putea descoperi că ideea lor despre carne este cea care le dă putere. Se poate schimba această idee şi se poate considera că energia spirituală care se răspândeşte în tot corpul este cea care oferă putere. Această energie provine atât din meditaţie cât şi dintr-o hrănire corectă. Puterea care se poate obţine din aspiraţie şi meditaţie este infinit mai puternică decât puterea care se primeşte din carne.
Mulţi căutători spirituali au ajuns la concluzia că un vegetarian poate face un progres mai rapid în viaţa spirituală. Dar împreună cu regimul vegetarian este necesar rugăciunea şi meditaţia. Dacă cineva are aspiraţie, regimul vegetarian îl va ajuta în mod considerabil; puritatea corpului va ajuta aspiraţia interioară să devină mai intensă şi mai însufleţită. Dar din nou, dacă cineva nu este vegetarian asta nu înseamnă neapărat că el nu va putea face progres spiritual sau că nu îl va putea realiza pe Dumnezeu.
CKG
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu